SpaceX a „lovit” Luna, iar NASA arată acum cicatricea: craterul uriaș lăsat de o bucată din Falcon 9

SpaceX a „lovit” Luna, iar NASA arată acum cicatricea: craterul uriaș lăsat de o bucată din Falcon 9
Foto: NASA

O bucată de rachetă SpaceX a ajuns pe Lună într-un mod pe care compania lui Elon Musk probabil nu și l-ar fi dorit. Treapta superioară a unei rachete Falcon 9 s-a prăbușit pe suprafața satelitului natural al Pământului pe 5 august 2026, iar NASA a publicat acum primele imagini clare cu locul impactului, potrivit Popular Science.

Impactul a creat un crater cu un diametru de aproximativ 18 metri, adică aproape 60 de picioare. Urma este suficient de mare pentru a fi observată de instrumentele aflate pe orbita Lunii. Dincolo de accident, evenimentul oferă cercetătorilor o oportunitate rară. Pot analiza aproape în timp real ce se întâmplă când un obiect artificial lovește suprafața lunară cu o viteză uriașă.

Cum a ajuns o bucată din Falcon 9 direct în Lună

Treapta superioară provenea de la o lansare Falcon 9 din ianuarie 2025. Racheta transportase două vehicule destinate Lunii, în cadrul misiunii Firefly Blue Ghost 1. După separarea încărcăturii, etapa superioară mai avea foarte puțin combustibil.

Manevrele care ar fi trebuit să permită eliminarea controlată a componentei nu au mai putut fi realizate conform planului. Obiectul, cu o lungime de aproximativ 13,7 metri și o masă de aproape patru tone, a rămas pe o orbită înaltă care intersecta periodic regiunea Lunii. Incidentul fusese anticipat, iar Playtech a scris anterior despre treapta Falcon 9 care urma să lovească Luna, cu o energie estimată la echivalentul mai multor tone de TNT.

Gravitația Pământului, a Lunii și a Soarelui a modificat treptat traiectoria. În cele din urmă, impactul a devenit inevitabil. Pe 5 august, componenta SpaceX a lovit suprafața lunară cu o viteză de aproximativ șapte ori mai mare decât viteza sunetului.

Evenimentul nu a reprezentat niciun pericol pentru Pământ. Pentru NASA, însă, a fost și o ocazie de a testa metodele folosite pentru urmărirea obiectelor care se deplasează prin spațiu.

Imaginea craterului este mărită de trei ori față de original, cu nordul orientat în sus, și acoperă o zonă cu o lățime de aproximativ un sfert de milă. foto: NASA Goddard / Intuitive Machines

Colectate între 11 și 12 august de sonda Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA, la șase zile după ce treapta superioară a unei rachete Falcon 9 s-a prăbușit pe Lună, aceste imagini au fost realizate din unghiuri diferite, evidențiind astfel caracteristici distincte. Zona mai întunecată care se extinde în evantai în jurul craterului, vizibilă în imaginea din stânga sus, este mai accidentată decât împrejurimile, deoarece materialul de la suprafață a fost modificat de-a lungul timpului de vântul solar, razele cosmice galactice și impacturile micrometeoriților. Razele mai luminoase și pata de deasupra craterului, din imaginea din dreapta jos, reprezintă material mai proaspăt, excavat din straturi aflate mai adânc sub suprafață. Imaginile sunt aranjate în ordinea în care au fost realizate, începând din stânga sus și continuând spre dreapta jos, în timp ce unghiul de iluminare al Soarelui se schimbă treptat de la o imagine la alta. Fiecare fotografie este mărită de două ori și prezintă o zonă a Lunii cu o lățime de circa 305 metri. foto: NASA Goddard / Intuitive Machines

NASA a găsit craterul cu ajutorul mai multor sonde

Înainte de impact, Center for Near Earth Object Studies al NASA a urmărit treapta Falcon 9 timp de luni întregi. Cercetătorii au calculat o zonă probabilă în care obiectul urma să lovească Luna. După prăbușire, echipele din Coreea de Sud au folosit sonda Korea Pathfinder Lunar Orbiter, cunoscută și drept Danuri, pentru a identifica locul exact.

Poziția reală s-a aflat la doar aproximativ un kilometru de punctul estimat de NASA. Agenția americană a orientat apoi Lunar Reconnaissance Orbiter către crater. Sonda se deplasează cu aproximativ 1,6 kilometri pe secundă și orbitează Luna de la o altitudine de circa 100 de kilometri, astfel că sincronizarea camerelor a trebuit să fie extrem de precisă.

Imaginile au fost realizate pe 11 și 12 august, la șase zile după impact. Fotografiile surprinse din unghiuri diferite au permis cercetătorilor să observe atât craterul, cât și materialul aruncat în jurul său.

Misiunea este încă un exemplu al rolului important pe care îl joacă sondele aflate deja în jurul Lunii, într-un moment în care NASA și companiile private pregătesc o nouă etapă a explorării. SpaceX dezvoltă în paralel Starship V3 pentru viitoarele misiuni spre Lună și Marte.

Crater de 18 metri și material scos din adâncul Lunii

Analizele NASA indică un crater cu un diametru de aproximativ 18 metri și o adâncime de circa trei metri. În jurul său se pot vedea regiuni mai întunecate și zone mult mai luminoase.

Materialul întunecat provine în mare parte din stratul superficial de regolit lunar. Acesta a fost expus timp îndelungat vântului solar, radiației cosmice și impacturilor micrometeoriților. Zonele mai luminoase sunt formate din material mai proaspăt, scos la suprafață de la adâncimi mai mari în momentul coliziunii.

Accidentul are astfel și o componentă științifică importantă. Cercetătorii pot compara predicțiile făcute înainte de impact cu rezultatul real și pot îmbunătăți modelele folosite pentru calcularea traiectoriilor obiectelor spațiale.

Datele devin cu atât mai importante cu cât prezența umană în jurul Lunii ar putea crește în următorii ani. Elon Musk a vorbit deja despre schimbarea priorităților SpaceX și despre planurile companiei pentru construirea unei infrastructuri pe Lună.

Pe măsură ce tot mai multe rachete, landere și sonde ajung în apropierea satelitului natural, gestionarea componentelor abandonate va deveni o problemă tot mai serioasă. De data aceasta, finalul neașteptat al unei trepte Falcon 9 a lăsat un crater. Pentru NASA, „cicatricea” SpaceX de pe Lună a devenit însă și un nou laborator în aer liber.