Misterul de la Stonehenge, mai aproape de rezolvare. Cum au mutat oamenii preistorici o piatră de șase tone pe aproape 700 de kilometri
Stonehenge continuă să ridice întrebări chiar și după secole de cercetări, însă un nou studiu aduce indicii importante despre una dintre cele mai fascinante enigme ale monumentului.
Este vorba despre așa-numita „Piatră a Altarului”, un bloc masiv de gresie care cântărește aproximativ șase tone și care, potrivit cercetărilor recente, ar proveni din nord-estul Scoției, la aproape 700 de kilometri de locul unde se află astăzi celebrul complex megalitic.
Descoperirea este remarcabilă nu doar prin distanța uriașă parcursă de piatră, ci și prin implicațiile pe care le are asupra modului în care erau organizate comunitățile preistorice.
Dacă teoria este corectă, oamenii din perioada neolitică au reușit să transporte un bloc de dimensiuni impresionante prin terenuri dificile, cu mult înainte de apariția tehnologiilor moderne de transport.
Ce au descoperit cercetătorii despre originea Pietrei Altarului
Noua cercetare, realizată de specialiști ai Curtin University și publicată în Journal of Quaternary Science, a analizat atât compoziția minerală a pietrei, cât și comportamentul calotelor glaciare din timpul ultimei ere glaciare.
O ipoteză discutată mult timp a fost aceea că ghețarii ar fi transportat în mod natural blocul de piatră spre sudul Marii Britanii. Însă rezultatele studiului indică faptul că acest scenariu este puțin probabil.
Modelele realizate de cercetători arată că masele de gheață ar fi putut deplasa anumite roci doar până în zona Dogger Bank, o regiune aflată în prezent sub apele Mării Nordului. De acolo și până la Stonehenge nu există dovezi ale unei rute glaciare capabile să transporte piatra.
Acest lucru întărește concluzia că oamenii au fost cei care au mutat blocul de gresie pe o mare parte a traseului, într-un proces care probabil a durat mult timp și a implicat resurse considerabile.
O demonstrație impresionantă de organizare în urmă cu mii de ani
Potrivit autorilor studiului, transportul Pietrei Altarului nu a fost probabil o operațiune realizată dintr-o singură etapă. Cercetătorii cred că populațiile neolitice au combinat mai multe metode de deplasare, folosind atât trasee terestre, cât și căi navigabile acolo unde geografia le permitea acest lucru.
Un astfel de proiect ar fi necesitat planificare atentă, coordonare între grupuri și o cunoaștere detaliată a mediului înconjurător. Practic, descoperirea sugerează că oamenii care au contribuit la construirea Stonehenge aveau capacități logistice mult mai avansate decât s-a crezut în trecut.
Specialiștii spun că rezultatele oferă o imagine nouă asupra societăților neolitice din Marea Britanie. Mutarea unei pietre de șase tone pe sute de kilometri nu înseamnă doar forță fizică, ci și colaborare între comunități, organizare și transmiterea unor cunoștințe complexe despre trasee, resurse și tehnici de transport.