Stonehenge, rescris din temelii? Studiul care mută originea Pietrei Altarului la 750 km distanță
Un nou studiu științific publicat în prestigioasa revistă Nature provoacă una dintre cele mai solide teorii legate de Stonehenge. Cercetarea sugerează că celebra Piatra Altarului nu provine din Țara Galilor, așa cum s-a crezut timp de decenii, ci din nord-estul Scoției.
Schimbarea de perspectivă nu este una minoră. Dacă ipoteza se confirmă definitiv, ea rescrie traseele de transport, relațiile dintre comunitățile neolitice și nivelul lor de organizare. Practic, mută centrul de greutate al uneia dintre cele mai mari enigme arheologice europene.
Analiza minerală care indică o origine scoțiană
Piatra Altarului, un bloc masiv de gresie cu o greutate estimată la aproximativ șase tone, măsoară aproape 4,8 metri lungime și circa un metru lățime. Ea se află parțial îngropată în interiorul complexului din Wiltshire și a fost considerată mult timp provenită din sud-estul Țării Galilor.
Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au analizat granulele minerale din fragmente prelevate din piatră. Au creat o „amprentă chimică” detaliată, bazată pe compoziția și vârsta mineralelor. Rezultatele au fost surprinzătoare: unele granule au fost datate între 1 și 2 miliarde de ani, în timp ce alte componente minerale indică o vechime de aproximativ 450 de milioane de ani.
Această semnătură geologică nu corespunde substratului din Brecon Beacons, regiunea galeză indicată anterior drept sursă probabilă. În schimb, profilul mineralogic se potrivește cu rocile din Bazinul Orcadian, situat în nord-estul Scoției.
Diferențele sunt suficient de clare încât cercetătorii consideră vechea teorie drept improbabilă. În acest moment, eforturile se concentrează pe identificarea exactă a zonei din Scoția de unde ar fi putut fi extras blocul.
Ce spune descoperirea despre Britania neolitică
Dacă Piatra Altarului a fost adusă din Scoția, asta înseamnă că a parcurs aproximativ 750 de kilometri până în sudul Angliei. Pentru anul 2600 î.e.n., o asemenea performanță logistică ar fi fost remarcabilă.
Transportul terestru al unui bloc de asemenea dimensiuni ar fi fost extrem de dificil, mai ales prin teren accidentat. Specialiștii iau în calcul posibilitatea utilizării unor rute maritime de coastă, care ar fi facilitat deplasarea pe distanțe lungi. Această ipoteză presupune existența unor cunoștințe avansate de navigație și a unei cooperări între comunități aflate la sute de kilometri distanță.
Consecințele sunt importante. Descoperirea sugerează că Britania neolitică nu era o sumă de grupuri izolate, ci un spațiu conectat prin rețele comerciale și culturale complexe. Organizarea necesară pentru extragerea, transportul și integrarea unei astfel de pietre într-un monument ceremonial implică o structură socială bine pusă la punct.
În plus, noua interpretare redeschide dezbaterea despre rolul simbolic al Pietrei Altarului. Dacă provenea dintr-o regiune atât de îndepărtată, alegerea ei ar fi putut avea o semnificație specială – poate politică, poate spirituală.
Cert este că această cercetare adaugă un nou strat de mister în jurul monumentului megalitic. Iar Stonehenge, departe de a-și fi spus ultimul cuvânt, continuă să ne oblige să regândim istoria începuturilor europene.