„Furious” începe ca un thriller cu un criminal în serie și devine ceva mult mai întunecat. Emmy Rossum și Lola Petticrew sunt excelente pe Disney+ REVIEW
„Furious” este unul dintre acele seriale pe care le pornești crezând că știi destul de bine ce urmează să primești. Există un criminal în serie, există o anchetă, un agent FBI hotărât să găsească legătura dintre crime și suficiente indicii cât să înceapă obișnuitul joc de-a șoarecele și pisica. Numai că, după câteva episoade, devine evident că serialul creat de Elizabeth Meriwether nu este foarte interesat de formula clasică a genului. Crimele sunt importante, dar oamenii din spatele lor sunt mult mai importanți.
După toate cele opt episoade ale primului sezon, pot spune că „Furious” este unul dintre cele mai bune thrillere pe care le-am văzut în ultima perioadă pe Disney+. Nu este perfect și are câteva momente în care scenariul forțează coincidențele sau te conduce destul de evident spre o anumită concluzie, dar compensează prin personaje, atmosferă și, mai ales, printr-o distribuție foarte bună. Este un serial apăsător fără să devină permanent deprimant și violent fără să transforme violența în spectacol gratuit.
Povestea o urmărește pe Alice Black, interpretată de Emmy Rossum, o fostă polițistă ajunsă la FBI, care începe să investigheze o serie de crime ce par să aibă același autor. De cealaltă parte se află Catherine Grace, jucată de Lola Petticrew, o femeie care ucide metodic și care, foarte repede, devine mult mai greu de încadrat în definiția simplă de „criminal în serie”. Serialul de pe Disney+ începe să pună întrebarea care îl va urmări până la final: cât de ușor mai poți separa victima de agresor atunci când trauma, răzbunarea și ideea de justiție se amestecă?
Emmy Rossum și Lola Petticrew duc aproape tot serialul în spate
Emmy Rossum este excelentă în rolul lui Alice Black. Nu joacă un agent FBI invincibil, rece și permanent cu un pas înaintea tuturor. Alice este obosită, furioasă, încărcată de propriul trecut și uneori ia decizii discutabile tocmai pentru că nu poate separa complet cazul de ceea ce i s-a întâmplat ei. Rossum este foarte bună mai ales în momentele mici, când nu trebuie să explice prin dialog ce simte. O privire, o ezitare sau schimbarea bruscă a tonului spun suficient.
Alice vine după o experiență traumatică în NYPD, unde relația cu Marshall, personajul interpretat de Jake Lacy, a lăsat urme mult mai adânci decât cele vizibile. În investigație reapare și Danny Kelly, jucat de Scoot McNairy, unul dintre puținii oameni care au rămas de partea ei. McNairy este exact genul de actor care face un personaj secundar să pară indispensabil. Danny aduce puțină căldură într-un serial dominat de furie, vinovăție și oameni care nu prea mai au motive să creadă în instituțiile pentru care lucrează.
Dar marea surpriză este Lola Petticrew. Catherine putea foarte ușor să devină o caricatură: femeia misterioasă, periculoasă, care schimbă identități și îi atrage pe bărbați într-o capcană înainte de a-i ucide. Petticrew face însă exact opusul. Catherine poate fi amenințătoare într-o scenă și aproape copilăroasă în următoarea. Uneori îți provoacă repulsie, alteori ajungi să înțelegi atât de bine de unde vine furia ei încât trebuie să îți amintești ce a făcut.
Tocmai aici „Furious” se desprinde de multe alte thrillere cu criminali în serie. Nu încearcă neapărat să îți spună cine este „bun” și cine este „rău”. Alice și Catherine pornesc din părți opuse ale legii, dar serialul le apropie treptat până când diferența dintre ele nu mai este atât de confortabilă pe cât ai fi vrut.
Personajele secundare sunt mult mai bune decât simplele piese ale anchetei
Quincy Tyler Bernstine este, la rândul său, foarte bună în rolul Norei Washington, agenta FBI cu experiență care devine o figură importantă în investigație. Nora ar fi putut fi șefa rigidă care îi spune protagonistei să respecte procedura, dar Elizabeth Meriwether îi oferă mult mai mult. Are umor, cinism, oboseală și experiența unui om care a văzut prea multe cazuri pentru a mai crede că sistemul funcționează întotdeauna așa cum ar trebui.
Distribuția este completată de Jake Lacy, Scoot McNairy, Rob Delaney, Hope Davis, Rob Yang și Steve Way. Mai ales Steve Way, în rolul lui Alden, reușește să introducă momente neașteptat de umane și chiar amuzante într-o poveste care altfel ar putea deveni sufocantă. „Furious” înțelege că nu poți menține opt episoade doar din furie și traumă. Ai nevoie de mici pauze, de personaje care vorbesc ca niște oameni normali și de relații care există și dincolo de investigația principală.
Serialul a fost creat, scris și produs executiv de Elizabeth Meriwether, cunoscută și pentru „The Dropout” și „Dying for Sex”. Emmy Rossum este, la rândul ei, producător executiv prin Composition 8, alături de Ronald Bass, Matt Olmstead și Sam Hoffman. Brian Kirk este producător executiv și regizează primele două episoade, iar restul sezonului este împărțit între Destiny Ekaragha, Karena Evans și Cory Finley. Producția vine de la 20th Television și Searchlight Television.
Regia nu încearcă să atragă atenția asupra ei prin artificii inutile. Camera rămâne adesea aproape de personaje, iar scenele violente sunt construite mai degrabă pentru disconfort decât pentru efect. Dacă ți-au plăcut producțiile Disney+ mai mature, precum „The Punisher: One Last Kill” sau atmosfera mult mai misterioasă din „Paradise”, „Furious” se încadrează foarte bine în zona platformei destinată publicului adult.
De ce primul sezon funcționează atât de bine
Ce mi-a plăcut cel mai mult la „Furious” este că sezonul devine mai bun pe măsură ce înaintează. Primele episoade sunt foarte bune, dar încă lasă impresia unei investigații criminalistice ceva mai sofisticate. În a doua jumătate, serialul începe să lege poveștile lui Alice și Catherine într-un mod mult mai personal, iar ultimele episoade schimbă perspectiva asupra multor lucruri pe care le-ai văzut până atunci.
Nu toate răsturnările de situație sunt imposibil de anticipat. Unele indicii sunt destul de vizibile, iar anumite conexiuni pot fi ghicite înainte ca scenariul să le confirme. Dar nu cred că misterul propriu-zis este marele atu al serialului. „Furious” funcționează pentru că ajungi să fii interesat de ce vor face personajele după ce adevărul este aflat, nu doar de adevăr în sine.
Mai ales finalul duce relația dintre Alice și Catherine într-o direcție foarte interesantă și pregătește terenul pentru un al doilea sezon care poate deveni chiar mai bun decât primul. Disney a confirmat deja oficial continuarea, pe 28 august 2026, înainte ca ultimul episod al sezonului să fie lansat pe 31 august. Compania spune că audiența a crescut pe parcursul sezonului, episodul șapte având cu 40% mai multe vizualizări în prima zi decât premiera.
După opt episoade, „Furious” rămâne pentru mine un serial foarte bun, susținut în primul rând de actori. Emmy Rossum oferă una dintre cele mai bune interpretări ale sale, Lola Petticrew este fantastică într-un rol extrem de dificil, iar Scoot McNairy și Quincy Tyler Bernstine ridică fiecare scenă în care apar. Nu este doar povestea unui agent FBI care urmărește un criminal. Este o poveste despre ce se întâmplă atunci când sistemul care ar trebui să facă dreptate eșuează și oamenii încep să își construiască propria definiție a dreptății.
Și exact de aici vine și partea cea mai neliniștitoare a serialului: la un moment dat, nu mai ești sigur pe cine vrei să vezi câștigând. Pentru un thriller, este probabil unul dintre cele mai bune complimente pe care i le poți face.