„Floarea diavolului” care trăiește fără lumina Soarelui. Planta bizară descoperită de oamenii de știință în Thailanda

„Floarea diavolului” care trăiește fără lumina Soarelui. Planta bizară descoperită de oamenii de știință în Thailanda
Foto - Thismia daemona. (N Taosiri/Seelanan et al., PhytoKeys, 2026)
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

O plantă aproape neagră, cu trei „coarne” și pete roșiatice care par niște ochi a fost descoperită pe podeaua întunecată a unei păduri din Thailanda. Aspectul său este suficient de straniu încât cercetătorii au numit-o Thismia daemona, adică „floarea diavolului”. Și mai neobișnuit este faptul că planta poate supraviețui fără lumina Soarelui și fără fotosinteză, potrivit studiului publicat în revista științifică PhytoKeys.

Noua specie nu are clorofilă, pigmentul verde pe care majoritatea plantelor îl folosesc pentru a capta energia luminoasă. Nu își poate produce singură hrana prin fotosinteză. În schimb, își obține carbonul și alte substanțe nutritive prin intermediul ciupercilor din sol.

Este un stil de viață cunoscut drept micoheterotrofie. Planta își petrece cea mai mare parte a existenței ascunsă sub frunzele căzute și apare la suprafață doar pentru o perioadă scurtă, atunci când înflorește și produce fructe.

Există și experimente prin care oamenii încearcă să reproducă artificial ceva asemănător. Cercetătorii lucrează deja la plante care pot crește fără lumină, însă Thismia daemona a ajuns la propria soluție prin evoluție.

„Floarea diavolului” nu are nevoie de fotosinteză

Majoritatea plantelor depind direct de lumina Soarelui. Clorofila captează energia luminoasă, iar aceasta este folosită în procesul de fotosinteză pentru producerea compușilor necesari supraviețuirii.

Thismia daemona funcționează complet diferit. Nu are clorofilă și nu poate face fotosinteză. În loc să depindă direct de Soare, planta este conectată la ciupercile din sol, de la care obține carbon și nutrienți.

Relația îi permite să supraviețuiască pe podeaua foarte întunecată a pădurii. Cea mai mare parte a plantei rămâne ascunsă sub stratul de frunze, ceea ce explică și de ce astfel de specii sunt atât de greu de găsit.

Aspectul este la fel de neobișnuit ca modul de hrănire. Planta poate ajunge, împreună cu floarea, la aproximativ 12,5 centimetri. Are rădăcini deschise la culoare, asemănătoare coralilor, iar floarea este aproape neagră.

Pe suprafața acesteia apar porțiuni cărnoase roșiatic-portocalii și trei prelungiri lungi care seamănă cu niște coarne. Staminele au chiar o nuanță translucidă de albastru.

Tocmai această combinație a inspirat numele speciei. Cercetătorii spun că denumirea face trimitere atât la aspectul „diabolic”, cât și la viața misterioasă și aproape complet subterană a plantei.

Two T. daemona plants in Thong Pha Phum National Park, western Thailand. (Neeranuch Taosiri/CC BY 4.0)

Descoperirea din Thailanda i-a surprins chiar și pe cercetători

Specia a fost găsită în mai 2025 în Parcul Național Thong Pha Phum, din vestul Thailandei. Plantele creșteau printre frunze căzute și bambus de mici dimensiuni, la o altitudine de aproximativ 950-970 de metri.

Locul descoperirii a fost surprinzător. Plantele din genul Thismia sunt asociate de obicei cu păduri tropicale foarte umede și cu zone aflate la altitudini mai mici. Noua specie a fost găsită într-o pădure montană sezonieră.

Descoperirea sugerează că aceste plante ar putea tolera condiții mai diverse decât credeau biologii. Thismia daemona aparține unui grup numit Geomitra, ale cărui specii erau cunoscute anterior din Peninsula Malaezia, Borneo și Sumatra.

Prezența sa în vestul Thailandei împinge mult mai la nord distribuția cunoscută a grupului. Totodată, noua descoperire ridică la 16 numărul speciilor de Thismia cunoscute în Thailanda.

(Tosak Seelanan/CC BY 4.0)

Pentru a demonstra că aveau în față o specie nouă, oamenii de știință nu s-au bazat doar pe aspect. Au analizat structura plantei cu ajutorul microscopiei și al fotografiei de înaltă rezoluție și au studiat mai multe regiuni ale ADN-ului nuclear și mitocondrial.

Analizele au indicat că cea mai apropiată rudă cunoscută este Thismia betung-kerihunensis, o specie întâlnită în Borneo. ADN-ul și particularitățile anatomice au confirmat însă că planta din Thailanda reprezintă o specie distinctă.

Astfel de descoperiri continuă să arate cât de multe forme de viață rămân încă necunoscute. Recent, cercetătorii au identificat și o nouă specie de rechin care pare că „merge” cu înotătoarele, într-o altă demonstrație a diversității biologice care încă așteaptă să fie documentată.

Abia a fost descoperită și ar putea fi deja în pericol critic

Partea mai puțin spectaculoasă a poveștii este cât de rară pare să fie planta. Cercetătorii cunosc în prezent o singură populație de Thismia daemona, formată din mai puțin de 50 de exemplare.

Întreaga populație cunoscută ocupă o suprafață mai mică de 0,05 kilometri pătrați. Practic, una dintre cele mai bizare plante descrise recent de știință există, din câte știm acum, într-un petic foarte mic de pădure.

Locul se află într-un parc național protejat, dar asta nu elimină toate riscurile. Zona este vizitată de turiști, iar plantele sunt mici și greu de observat. Oamenii le-ar putea călca accidental sau ar putea deteriora stratul de sol și frunze în care trăiesc ele și ciupercile de care depind.

Din acest motiv, autorii studiului au evaluat preliminar Thismia daemona drept „Critically Endangered”, adică în pericol critic de dispariție, conform criteriilor Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Evaluarea din lucrarea științifică nu înseamnă însă că specia a fost deja inclusă oficial în Lista Roșie IUCN.

Problema speciilor cu populații extrem de mici este că orice modificare locală poate avea consecințe uriașe. Distrugerea unei suprafețe aparent nesemnificative de habitat poate însemna dispariția unei proporții importante sau chiar a întregii populații cunoscute.

Este aceeași problemă care apare la scară mult mai mare în numeroase ecosisteme. La nivel global, tot mai multe specii ajung amenințate cu dispariția, uneori înainte ca oamenii de știință să reușească măcar să le studieze suficient.

„Floarea diavolului” este, în acest sens, o descoperire cu două fețe. Demonstrează că și zonele protejate și frecvent vizitate pot ascunde specii complet necunoscute științei. Dar arată și cât de ușor ar putea dispărea unele dintre ele. Uneori, o specie nouă nu se ascunde într-un loc inaccesibil de pe planetă, ci chiar sub stratul de frunze pe care oamenii îl calcă fără să îl observe.