Fenomenul bizar care afectează lacurile din întreaga lume. Oamenii de știință avertizează asupra unui nou pericol pentru echilibrul planetei

Fenomenul bizar care afectează lacurile din întreaga lume. Oamenii de știință avertizează asupra unui nou pericol pentru echilibrul planetei
Foto - Profimedia
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

Lacuri aflate la mii de kilometri distanță unele de altele încep să prezinte schimbări ecologice asemănătoare, care se manifestă în același timp. Fenomenul, identificat de o echipă internațională de cercetători, ar putea avea consecințe serioase asupra biodiversității, calității apei și chiar asupra stabilității climatice a Pământului.

Potrivit Phys.org, oamenii de știință au analizat date provenite de la aproximativ 2.000 de lacuri din întreaga lume și au descoperit că ecosistemele acestora devin din ce în ce mai sincronizate, tendința accelerându-se considerabil după anul 2000.

Studiul, coordonat de profesorul Zhang Ke, de la Institutul de Geografie și Limnologie din Nanjing, din cadrul Academiei Chineze de Științe, a fost publicat pe 16 noiembrie 2026 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Lacurile lumii își pierd capacitatea naturală de a amortiza dezechilibrele ecologice

Deși acoperă mai puțin de 2% din suprafața Pământului, lacurile îndeplinesc funcții esențiale pentru echilibrul mediului înconjurător. Acestea contribuie la reglarea circuitului carbonului și al substanțelor nutritive și găzduiesc numeroase specii de plante și animale.

În trecut, ecosistemele lacurilor evoluau relativ independent, fiind influențate de particularitățile geografice, climatice și biologice ale regiunilor în care se aflau.

Această diversitate reprezenta un mecanism natural de protecție a planetei. Dacă un lac traversa o perioadă de dezechilibru ecologic, alte ecosisteme acvatice puteau continua să funcționeze normal, limitând amploarea perturbărilor la nivel global.

Pentru a înțelege cum s-a modificat acest comportament, cercetătorii au combinat observațiile realizate prin satelit cu analiza sedimentelor acumulate pe fundul lacurilor, care păstrează informații despre condițiile de mediu de-a lungul unui secol.

Rezultatele indică faptul că diferențele dintre comportamentele ecosistemelor acvatice se diminuează, pe fondul intensificării schimbărilor climatice, al fenomenelor meteorologice extreme și al presiunilor generate de activitățile umane.

Fenomenul ar putea amplifica încălzirea globală și distrugerea biodiversității

Printre indicatorii monitorizați de cercetători se numără transparența apei și biomasa fitoplanctonului, organisme microscopice care îndeplinesc un rol fundamental în lanțurile trofice acvatice.

Creșterea temperaturilor poate favoriza înmulțirea algelor și modificarea culorii lacurilor, însă efectele acestor transformări nu se limitează la aspectul vizual al apelor.

Sincronizarea indicatorilor analizați sugerează că inclusiv procesele asociate circuitului carbonului, disponibilității nutrienților și biodiversității ar putea ajunge să se manifeste simultan în numeroase regiuni ale lumii.

Una dintre principalele temeri ale cercetătorilor este că lacurile ar putea elibera cantități importante de gaze cu efect de seră în atmosferă în aceleași perioade, amplificând astfel efectele încălzirii globale.

Un alt scenariu îngrijorător este apariția simultană a fenomenului de hipoxie acvatică, caracterizat prin reducerea concentrației de oxigen dizolvat în apă. În asemenea condiții, supraviețuirea peștilor și a altor organisme acvatice poate fi pusă în pericol.

Aceste scenarii reprezintă riscuri potențiale identificate de specialiști, nu consecințe globale deja confirmate.

Oamenii de știință propun o nouă strategie pentru protejarea lacurilor

Autorii cercetării consideră că metodele tradiționale de gestionare a resurselor de apă dulce ar putea deveni insuficiente într-o lume în care ecosistemele răspund din ce în ce mai asemănător la presiunile asupra mediului.

Aceștia propun introducerea unui concept denumit Strategic Planetary Lake Areas (SPLAs), care presupune identificarea unor regiuni prioritare pentru intervențiile de protecție a mediului.

Prin monitorizarea simultană a unui număr mare de ecosisteme acvatice, autoritățile ar putea identifica zonele în care sincronizarea se intensifică și ar putea implementa măsuri coordonate de conservare.

Obiectivul nu este eliminarea completă a fenomenului, ci păstrarea particularităților ecologice locale, care contribuie la rezistența ecosistemelor în fața perturbărilor externe.

Potrivit cercetătorilor, diversitatea reacțiilor naturii la schimbările de mediu reprezintă un element esențial pentru stabilitatea pe termen lung a planetei. Pierderea acestei diversități ar putea transforma lacurile din mecanisme naturale de protecție în factori care amplifică dezechilibrele climatice și ecologice.