Rechinul care pare că merge cu înotătoarele a fost descoperit în Papua Noua Guinee: noua specie trăiește pe recife, nu pe uscat

Un rechin mic, cu pete maronii și liniuțe albe pe corp, a fost identificat drept o specie complet nouă în apele de mică adâncime din Papua Noua Guinee. Animalul a primit numele științific Hemiscyllium dudgeonae și aparține unui grup foarte rar de rechini de recif cunoscuți pentru felul neobișnuit în care se deplasează: folosesc înotătoarele pectorale și pelviene asemenea unor membre, „pășind” peste fundul mării.

Deși titlurile despre astfel de descoperiri vorbesc adesea despre un rechin care „merge pe uscat”, realitatea este puțin mai nuanțată. Noua specie nu trăiește ca un animal terestru și nu cutreieră plajele. Ea se deplasează în apă foarte puțin adâncă, peste recife, nisip și zone stâncoase, acolo unde înotul clasic poate fi mai puțin eficient decât acest mers lent, aproape caraghios, cu toate cele patru înotătoare.

Noua specie a fost găsită în zona Golfului Milne, în sud-estul Papua Noua Guinee, în timpul unor expediții menite inițial să studieze alte specii de rechini epoleți. Cercetătorii au observat rapid că exemplarele întâlnite nu aveau tiparul caracteristic al rechinului lui Michael, o specie înrudită, cunoscută pentru desenul său asemănător petelor de leopard.

Un desen diferit și ADN-ul care a confirmat descoperirea

Primul indiciu a fost chiar aspectul animalului. În locul petelor mari și neregulate observate la alte specii din genul Hemiscyllium, noul rechin are un corp brun presărat cu puncte și liniuțe albe. Are și un marcaj circular, asemănător unui ochi, în zona din spatele capului, o caracteristică des întâlnită la rechinii epoleți, dar combinată aici cu un model de culoare diferit.

Vezi și:

Mulți români fac această greșeală la ATM în Grecia. Pot pierde zeci de euro la o singură retragere

Christine Dudgeon, cercetătoare la University of the Sunshine Coast din Australia, a fost una dintre primele persoane care au observat exemplarul neobișnuit. Rechinul a fost dus la barca de cercetare, unde doctoranda Jess Blakeway a remarcat imediat că modelul de pe corp nu se potrivea cu cel al speciei pe care echipa o căuta.

În următoarele zile, cercetătorii au găsit încă 11 rechini cu aceleași semne distincte, în mai multe locuri apropiate. Au fost observate exemplare masculi și femele, atât adulți, cât și indivizi mai tineri, ceea ce a redus rapid șansa ca primul rechin întâlnit să fi fost doar o variantă neobișnuită a unei specii deja cunoscute.

Confirmarea finală a venit după analiza genetică realizată în Australia. Compararea ADN-ului noului grup cu datele disponibile pentru celelalte specii de rechini „umblători” a arătat că este vorba despre o ramură distinctă. Astfel a fost descris oficial Hemiscyllium dudgeonae, numit în onoarea lui Christine Dudgeon, care studiază de peste două decenii acest grup aparte de rechini.

De ce „mersul” pe fundul mării este o superputere

Rechinii din genul Hemiscyllium sunt mici, nocturni și preferă zonele apropiate de recif, nu adâncurile oceanului. În loc să se bazeze exclusiv pe coadă pentru propulsie, ei își mișcă alternativ înotătoarele pectorale și pelviene, într-un mod care seamănă surprinzător de mult cu mersul unui animal cu patru membre.

Această adaptare este extrem de utilă în zonele de coastă, unde apa se retrage la reflux și lasă în urmă porțiuni de recif izolate, bazine puțin adânci și spații înguste printre corali. Pentru un rechin obișnuit, astfel de condiții pot deveni restrictive. Pentru un rechin epolete, ele pot reprezenta un teren de vânătoare perfect.

Noaptea, când devin mai activi, acești rechini caută mici nevertebrate, crustacee și alte viețuitoare de pe fundul mării. Mersul lent le permite să pătrundă în locuri în care prădătorii mai mari nu ajung ușor. În plus, rudele lor sunt cunoscute pentru toleranța neobișnuită la niveluri scăzute de oxigen, un avantaj important în bazinele de recif încălzite de soare și separate temporar de marea deschisă.

Noul rechin a primit și un nume local: „kadedekedewa”, termen care poate fi tradus aproximativ prin „rechin-câine” sau „rechin leneș”. Denumirea face referire chiar la felul calm, lent și aparent negrăbit în care se deplasează peste substratul marin.

O specie nouă, dar deja vulnerabilă

Descoperirea este spectaculoasă, însă vine și cu o problemă serioasă. Până acum, Hemiscyllium dudgeonae a fost observat doar într-o zonă restrânsă din Papua Noua Guinee. Rechinii cu distribuție geografică mică sunt mai expuși riscului de dispariție, deoarece un singur eveniment local poate afecta o parte mare din întreaga populație.

Degradarea recifelor, pescuitul, poluarea și schimbările climatice sunt deja presiuni majore pentru ecosistemele de coastă din Pacific. Dacă noua specie depinde de câteva zone de recif de mică adâncime, pierderea sau deteriorarea acestora ar putea avea consecințe rapide.

Echipa de cercetare plănuiește noi expediții pentru a afla cât de mare este, de fapt, aria de răspândire a rechinului și pentru a aduna date necesare unei posibile evaluări pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Ironia este evidentă: oamenii de știință abia au confirmat existența unei noi specii, iar următoarea etapă este deja să afle cât de aproape se află aceasta de pericol.

Hemiscyllium dudgeonae este o reamintire spectaculoasă că oceanele ascund încă animale necunoscute, inclusiv în ape atât de puțin adânci încât par, la prima vedere, complet explorate. Iar faptul că acest rechin nu înoată mereu ca ceilalți îl transformă într-unul dintre cele mai fascinante animale marine descoperite în ultimii ani.

Tradiții de Sânziene păstrate din bătrâni. Ce se face pe 24 iunie pentru un an bun