Egiptenii antici își sacrificau servitorii pentru ca aceștia să-i slujească pe faraoni și după moarte. Ce arată craniile vechi de 5.000 de ani
Ideea că unii dintre primii conducători ai Egiptului ar fi fost însoțiți în lumea de dincolo de oameni uciși special pentru a continua să-i slujească a fost dezbătută de arheologi timp de mai bine de un secol. Acum, o nouă analiză criminalistică a unor cranii vechi de aproximativ 5.000 de ani aduce unele dintre cele mai puternice dovezi de până acum în sprijinul acestei ipoteze, potrivit Live Science.
Cercetarea, publicată în revista Frontiers in Environmental Archaeology, arată că 18 dintre cele 46 de cranii analizate prezintă urme de traumatisme care ar fi putut provoca moartea. Rămășițele provin de la persoane îngropate în apropierea mormintelor regale ale lui Djer, Djet și Meretneith, conducători ai Primei Dinastii egiptene.
18 dintre cele 46 de cranii prezintă urme ale unor lovituri posibil fatale
Studiul a fost realizat de Roselyn Campbell, cercetătoare în antropologie la Purdue University, care a reexaminat cele 46 de cranii folosind metode criminalistice moderne. Acestea sunt păstrate în Duckworth Collections, la University of Cambridge, și provin din situl arheologic Abydos, unul dintre cele mai importante centre religioase ale Egiptului antic.
Persoanele respective fuseseră îngropate în apropierea mormintelor regale ale regelui Djer, regelui Djet și ale lui Meretneith, o femeie despre care cercetătorii cred că ar fi putut conduce Egiptul pentru o anumită perioadă. Cei trei au trăit în timpul Primei Dinastii, începută în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, după unificarea Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos.
Campbell a descoperit că 18 dintre cele 46 de cranii, adică aproximativ 39%, prezintă traumatisme care ar fi putut fi fatale. În special, cercetătoarea a identificat fracturi liniare ale craniului, unele dintre ele interpretate anterior drept deteriorări produse după înmormântare.
Astfel de fracturi pot apărea atunci când craniul este lovit de un obiect relativ mare. Chiar dacă nu provoacă întotdeauna moartea instantanee, ele pot produce leziuni intracraniene și hemoragii severe, capabile să ducă rapid la pierderea cunoștinței și la deces.
Misterul descoperit de arheologi în urmă cu mai bine de un secol
Mormintele de la Abydos au fost cercetate pentru prima dată la începutul secolului XX de celebrul arheolog britanic Flinders Petrie. În jurul mormintelor regale, acesta a găsit sute de alte morminte ale unor persoane care nu aparțineau familiei regale.
Petrie a presupus că era vorba despre servitori, funcționari și alți membri ai curții, care ar fi fost sacrificați după moartea conducătorului pentru a-i continua serviciul în viața de apoi. Unele pietre funerare indicau inclusiv funcții precum cea de „purtător de sigiliu”, ceea ce sugera o legătură directă cu administrația regală.
Problema era că Petrie nu reușise să identifice pe schelete răni evidente care să demonstreze că oamenii fuseseră uciși. Din acest motiv, ipoteza sacrificiilor umane a rămas controversată timp de decenii. Noile metode criminalistice permit însă identificarea unor tipuri de traumatisme care puteau fi ușor confundate în trecut cu deteriorarea naturală a oaselor.
Majoritatea rămășițelor descoperite inițial au fost reîngropate, dar cele 46 de cranii păstrate la Cambridge au permis realizarea noii cercetări. Descoperirea se înscrie într-o serie mai amplă de studii care folosesc tehnologii și tehnici moderne pentru a reanaliza mormintele și rămășițele umane din Egipt.
Cum ar fi fost uciși servitorii faraonilor
Deocamdată, cercetătorii nu pot spune cu certitudine ce obiect a fost folosit pentru uciderea victimelor. Campbell consideră însă că, pe baza studiilor criminalistice și arheologice comparabile, cea mai probabilă armă era un obiect plat și relativ ușor, posibil realizat din lemn, nu din piatră.
Ipoteza ridică însă o nouă întrebare. Jacobus van Dijk, egiptolog la University of Groningen, care nu a participat la studiu, a atras atenția că unele reprezentări antice ale uciderilor ritualice arată victime îngenuncheate, cu mâinile legate la spate, fiind înjunghiate în piept cu un cuțit. Traumatismele craniene descoperite acum sugerează că sacrificiile ar fi putut fi realizate și prin alte metode.
Credința în existența unei lumi de dincolo era fundamentală pentru societatea egipteană. Numeroase ritualuri funerare din Egipt aveau rolul de a-i pregăti pe cei morți pentru continuarea existenței după deces. În perioadele ulterioare, acest rol avea să fie preluat simbolic și de figurinele funerare shabti, care erau plasate în morminte pentru a executa diferite sarcini în locul defunctului.
Practica sacrificiilor pare să fi dispărut rapid
Dovezile pentru sacrificarea servitorilor sunt concentrate aproape exclusiv în Prima Dinastie. Potrivit lui Campbell, practica pare să fi dispărut odată cu sfârșitul acestei perioade, ceea ce ar însemna că a existat timp de aproximativ două secole sau chiar mai puțin.
În dinastiile care au urmat, credințele egiptenilor despre viața de apoi au continuat să joace un rol central, însă nu există dovezi comparabile privind sacrificarea sistematică a membrilor curții pentru a-i însoți pe conducători în mormânt.
Jacobus van Dijk consideră că noul studiu reprezintă un argument important în disputa privind existența sacrificiilor umane în primele dinastii egiptene. Cercetarea nu poate demonstra modul exact în care a murit fiecare persoană îngropată lângă mormintele regale, dar numărul traumatismelor identificat pe cranii face mult mai dificilă explicarea tuturor deceselor prin cauze naturale.
La aproximativ 5.000 de ani de la moartea acestor oameni, urmele păstrate pe oase oferă astfel o perspectivă mult mai întunecată asupra începuturilor statului egiptean: pentru unii dintre cei care îl serveau pe conducător, obligațiile față de rege s-ar putea să nu se fi încheiat odată cu moartea acestuia.