De la cinema pe canapea: „Mickey 17”, SF-ul nebun cu Robert Pattinson, a ajuns pe Netflix și intră direct în top. De ce să-l vezi, dacă l-ai ratat pe marele ecran

De la cinema pe canapea: „Mickey 17”, SF-ul nebun cu Robert Pattinson, a ajuns pe Netflix și intră direct în top. De ce să-l vezi, dacă l-ai ratat pe marele ecran
Foto: Warner Bros.

„Mickey 17”, filmul SF regizat de Bong Joon Ho și cu Robert Pattinson în rol principal, s-a lansat pe Netflix în România, iar interesul publicului se vede deja în clasamentele de streaming: filmul este disponibil acum pe platformă și se află în top 10 pe Netflix România.

Este genul de film care a meritat văzut la cinema, pentru amploarea lumii construite de Bong Joon Ho și pentru felul în care spațiul înghețat Niflheim devine aproape un personaj în sine. L-am văzut pe marele ecran, unde grotescul, absurdul și umorul negru funcționau cu impact vizual deplin, dar este și unul dintre acele titluri pe care l-aș revedea pe streaming, tocmai pentru că are multe detalii care se așază mai bine la a doua vizionare.

De ce merită văzut acum pe Netflix

„Mickey 17” îl urmărește pe Mickey Barnes, interpretat de Robert Pattinson, un angajat „consumabil” într-o misiune de colonizare spațială. Munca lui presupune să moară atunci când situația o cere, pentru ca apoi să fie reprintat într-un corp nou, cu amintirile păstrate aproape intact. Premisa, adaptată din romanul „Mickey7” de Edward Ashton, este exact terenul de joacă preferat al lui Bong Joon Ho: un concept SF spectaculos, folosit ca pretext pentru o satiră socială mușcătoare.

Pe streaming, filmul are un avantaj clar: îl poți vedea fără presiunea ritmului de cinema. „Mickey 17” este uneori aglomerat, excentric, chiar ușor dezechilibrat, dar tocmai această energie îl face interesant. Bong Joon Ho nu livrează un SF curat, elegant și previzibil, ci o combinație de comedie neagră, critică politică, grotesc corporatist și dramă identitară.

Robert Pattinson este principalul motiv pentru care filmul nu se prăbușește sub propria ambiție. Actorul joacă nu doar un personaj, ci mai multe versiuni ale aceleiași ființe, prin Mickey 17 și Mickey 18, cu diferențe de ton, gesturi și vulnerabilitate. Este o performanță stranie, caraghioasă pe alocuri, dar surprinzător de emoționantă atunci când filmul lasă gluma deoparte și vorbește despre frica de a fi înlocuit.

Distribuția care transformă satira în spectacol

Distribuția secundară ridică mult filmul. Naomi Ackie apare în rolul Nasha, una dintre puținele prezențe cu adevărat umane din universul rece și cinic al poveștii. Steven Yeun îl joacă pe Timo, prietenul problematic al lui Mickey, iar Toni Collette și Mark Ruffalo duc filmul în zona satirei politice feroce, prin personaje caricaturale, dar intenționat incomode.

Mark Ruffalo, în special, joacă un lider ridicol, agresiv și grotesc, un tip de figură publică pe care filmul o transformă într-un avertisment despre cultul personalității, populism și capitalism dus până la absurd. Nu este cea mai subtilă parte a filmului, dar este una dintre cele mai vizibile și, probabil, una dintre explicațiile pentru care „Mickey 17” funcționează mai bine pentru publicul dispus să accepte excesul.

Dacă l-ai ratat la cinema, Netflix este ocazia bună să recuperezi un film care nu seamănă cu blockbusterul SF obișnuit. Nu este doar despre clone, planete înghețate și creaturi bizare, ci despre felul în care oamenii pot fi transformați în resurse, în instrumente, în corpuri de sacrificiu pentru ambițiile altora.

„Mickey 17” nu este perfect și nici nu încearcă să fie. Uneori spune prea multe, alteori insistă prea apăsat pe ideile sale, dar rămâne un film viu, ciudat, recognoscibil ca stil și imposibil de confundat cu producțiile SF generice. Iar faptul că a intrat rapid în top 10 pe Netflix România arată că publicul încă are apetit pentru filme mari, riscante și puțin dezordonate, mai ales când în centrul lor se află un Robert Pattinson dispus să moară, să revină și să o ia de la capăt.