De ce unele cabluri USB-C nu funcționează cu PC-ul tău, deși se potrivesc perfect în port
Două cabluri USB-C pot arăta aproape identic, se pot conecta la același port și totuși să ofere rezultate complet diferite. Cu unul poți încărca laptopul la putere maximă și transfera fișiere în câteva secunde, în timp ce altul abia reușește să încarce un telefon. Diferența nu are legătură neapărat cu portul USB-C al PC-ului, ci cu ceea ce se află în interiorul cablului.
Problema este că USB-C descrie în primul rând forma conectorului, nu și toate funcțiile pe care trebuie să le ofere cablul. De aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii: faptul că un cablu intră perfect într-un port USB-C nu înseamnă că poate face tot ce poate acel port.
USB-C nu înseamnă automat viteză mare și încărcare rapidă
Standardul USB-C stabilește forma conectorului și faptul că îl poți introduce în ambele sensuri, însă nu spune că fiecare cablu USB-C are aceleași componente și aceleași capacități. Un cablu simplu poate avea doar firele necesare pentru USB 2.0 și poate ajunge la maximum 480 Mbps. Un altul poate avea toate liniile necesare pentru viteze de până la 40 Gbps și poate suporta simultan transmisia video.
În interiorul unora dintre cablurile mai performante se află și un mic cip numit e-marker. Acesta comunică prin canalul de configurare al USB-C și le spune computerului și încărcătorului ce poate suporta cablul. Este necesar pentru cablurile care depășesc USB 2.0 sau 60 W și 3 A.
Dacă acest cip lipsește, dispozitivele pot alege configurația considerată sigură. În acest caz, cablul poate fi limitat la 60 W pentru încărcare și 480 Mbps pentru date, fără posibilitatea de a transmite semnal video, chiar dacă laptopul și încărcătorul ar putea face mult mai mult.
Asta explică și de ce un cablu primit împreună cu telefonul poate funcționa excelent cu telefonul, dar să fie o alegere proastă pentru laptop, SSD extern sau monitor. Nu este obligatoriu să fie defect. Pur și simplu poate fi construit pentru cerințele mai modeste ale dispozitivului cu care a fost livrat.
Un cablu USB-C complet echipat poate avea până la 18 fire interne conectate la cei 24 de pini ai conectorului. Dacă lipsesc anumite conexiuni, încărcarea poate funcționa în continuare, în timp ce transferul rapid de date sau ieșirea video nu mai sunt disponibile.
Cum alegi cablul potrivit și cum verifici ce ai deja
Cel mai simplu mod de a evita problemele este să nu alegi cablul doar după forma conectorului. Uită-te la specificațiile sale și gândește-te la cel mai solicitant lucru pentru care îl vei folosi. Dacă vrei să încarci un laptop sau o consolă portabilă, verifică puterea în wați. Pentru un SSD extern contează viteza de transfer, iar pentru un monitor ai nevoie de suport pentru transmisie video.
Pe ambalaj sau în descrierea produsului ar trebui să apară clar informații precum puterea maximă, viteza de date exprimată în Gbps și, atunci când este cazul, compatibilitatea cu USB4 sau Thunderbolt. Certificarea USB-IF este un alt indiciu util, deoarece presupune testarea cablului în raport cu standardele oficiale.
Puterea este deosebit de importantă pentru laptopuri, power bank-uri și console portabile care cer 65 W sau mai mult. Un cablu fără e-marker nu va putea oferi aceste niveluri de încărcare, chiar dacă încărcătorul este suficient de puternic. Pentru un monitor, caută explicit mențiuni precum suport video, DisplayPort Alt Mode sau USB4.
Dacă ai deja un sertar plin cu cabluri USB-C și nu mai știi ce poate face fiecare, nu trebuie să le arunci. În Windows, Device Manager îți arată cum sunt conectate dispozitivele, dar nu oferă întotdeauna viteza negociată efectiv. Pentru informații mai precise poți folosi USBView, utilitar inclus în Windows SDK, sau HWiNFO, care poate afișa viteza maximă suportată de port și viteza la care funcționează efectiv dispozitivul conectat. Pe Mac, informațiile pot fi verificate din System Information, în secțiunea USB.
Dacă un dispozitiv care ar trebui să funcționeze la viteza maximă este mult mai lent, problema poate fi cablul, portul sau chiar un hub USB 2.0 aflat între ele. Cel mai simplu test este să schimbi câte un singur element pe rând: același dispozitiv cu alt cablu, apoi același cablu într-un alt port. Astfel poți identifica mai ușor unde apare limita.
Există inclusiv testere dedicate pentru USB-C care pot verifica ce viteze suportă efectiv un cablu și dacă are un cip e-marker. Dacă un cablu rămâne lent indiferent de dispozitivul și portul folosit, ai un motiv mult mai bun să-l înlocuiești.
Forma universală a USB-C a creat impresia că și funcțiile sunt universale. În realitate, diferențele ascunse în interiorul cablului pot decide dacă laptopul se încarcă la putere maximă, dacă fișierele sunt transferate rapid sau dacă monitorul extern primește vreun semnal.