Copiii cresc alături de ChatGPT, iar „timpul nu mai are răbdare”. Ce crede un profesor despre avantajele și riscurile noii realități AI INTERVIU

Inteligența artificială a intrat în viața copiilor mult mai repede decât au făcut-o multe dintre tehnologiile care au schimbat generațiile anterioare, iar asta schimbă cam tot ceea ce știam despre prezent, dar și viitor.

Dacă pentru părinții de astăzi internetul a fost o descoperire, iar smartphone-ul o adaptare la situație, pentru elevii care sunt acum în școală AI-ul pare să fie ceva firesc, prezent și la îndemână.

Un chatbot poate explica o lecție, poate scrie un eseu, poate rezolva o problemă la matematică sau poate genera imagini în câteva secunde. În mod absolut inevitabil, realitatea ridică întrebări importante despre felul în care copiii învață, citesc, scriu și își dezvoltă gândirea critică.

Dezbaterea despre inteligența artificială în educație este adesea dominată de extreme. Pe de o parte, există temerea că elevii nu vor mai gândi singuri și vor delega tehnologiei orice sarcină intelectuală. Pe de altă parte, există entuziasmul celor care văd în AI un instrument capabil să personalizeze învățarea și să transforme radical experiența de la clasă. Realitatea pare însă să fie mult mai nuanțată, cel puțin deocamdată.

Profesorii observă deja efectele acestei schimbări. Unii elevi folosesc inteligența artificială pentru a-și verifica ideile, pentru a căuta explicații suplimentare sau pentru a explora creativ personaje și povești. Alții sunt tentați să o transforme într-o scurtătură care înlocuiește efortul.

În mod paradoxal, accesul la texte aparent perfecte îi poate face pe unii copii să devină mai nesiguri. Dacă un algoritm poate formula un eseu impecabil în câteva secunde, mulți elevi ajung să se teamă să mai înceapă singuri o pagină albă, de frica greșelii.

Anca Dănăilă, profesor  de Limba și Literatura Română, a discutat cu Playtech despre toate acestea, într-un interviu în exclusivitate.

Vezi și:

A stat peste 50 de zile în închisoare din cauza unei erori AI. Recunoașterea facială greșită i-a distrus viața unui bărbat nevinovat

Microsoft le răspunde absolvenților care huiduie AI-ul: „Nu, voi nu înțelegeți”. Conflictul dintre Big Tech și generația care intră pe piața muncii

INTERVIU cu Anca Dănăilă, profesor de Limba și Literatura Română

Iulia Kelt (Playtech): Cum ai văzut schimbându-se relația copiilor cu lectura în ultimii 10 ani, odată cu apariția smartphone-urilor și a rețelelor sociale?

Anca Dănăilă (profesor): Nu sunt foarte sigură că e o schimbare. Apropierea de o carte depinde în totalitate de vârsta la care o deschizi și de experiențele de viață acumulate până în acel punct. Atât în trecut, cât și în prezent, un adevăr rămâne valabil: dacă o carte nu ne place, nu o citim. Dacă nu ne regăsim în paginile ei și nu reușește să ne capteze, nu o vom parcurge, indiferent cât de mult o laudă ceilalți sau cât de intens ne este recomandată. Plăcerea lecturii este un act intrinsec; ea nu poate fi condiționată de factori exteriori. Elevii obligați să citească nu o vor face cu adevărat, vor găsi mereu strategii de evitare sau vor citi pur mecanic, doar pentru a bifa o carte. O soluție există întotdeauna. Totuși, la noi se citește. Este o mare bucurie în școală de fiecare dată când vine un nou colet cu cărți, copiii îl așteaptă ca pe Iepurașul de Paște. Avem și preferate, iar acestea sunt exact cărțile în care elevii se regăsesc. De exemplu, „De ce plânge mama” de Ion D. Sîrbu, „Povestiri de vacanță” sau „Povestiri de pe Calea Moșilor” de Adina Popescu. În același timp, copiii sunt atrași și de autori străini, cum este Timothée de Fombelle cu „Căpitanul Rosalie” sau Kimberly Brubaker Bradley cu „Războiul care mi-a salvat viața”

Iulia Kelt (Playtech): Observi diferențe importante între elevii de astăzi și cei de acum un deceniu în ceea ce privește atenția și capacitatea de concentrare?

Anca Dănăilă: Da, iar principala cauză este că astăzi, așa cum spunea Marin Preda, timpul nu mai are răbdare. Trăim într-o dinamică în care răbdarea pare să se fi pierdut complet. Doar dacă reușim să le formăm din nou elevilor această abilitate, vom ajunge să ne reapropiem cu adevărat de carte. Dar e greu când lupți singur. Totul în jur se mișcă prea repede pentru ei, iar ritmul așezat al unei lecturi de calitate contrastează puternic cu viteza cu care s-au obișnuit să primească stimulii zilnici.

Iulia Kelt (Playtech): Cum influențează platformele precum TikTok, YouTube sau Instagram modul în care copiii învață și consumă informația?

Anca Dănăilă: TikTok e moartea răbdării. De starea de bine răspunde nivelul de dopamină, iar prin intermediul acestor aplicații, elevilor li se livrează instantaneu dopamina de care au nevoie. Din acest motiv, o carte în care acțiunea și lucrurile decurg lent nu îi mai poate satisface la fel de ușor. Mai mult, pe TikTok se promovează intens ideea de a face bani rapid și sunt expuse ca modele succese atipice, cazuri de „unu la un milion” care s-au îmbogățit peste noapte. Este absolut normal ca elevii noștri, văzând aceste imagini, să își dorească să fie la fel. Rolul nostru este să le explicăm că ceea ce văd pe rețelele sociale sunt doar excepții. Trebuie să îi învățăm că toate momentele vieții se cer trăite cu răbdare și cu statornicie: și banii, și faima, și cariera, și familia vor veni, dar fiecare la timpul lor.

Iulia Kelt (Playtech): Crezi că tehnologia îi apropie pe elevi de limba și literatura română sau îi îndepărtează de acestea?

Anca Dănăilă: Tehnologia nu trebuie privită ca un inamic, ci ca un instrument care, utilizat inteligent, poate facilita drumul către literatură. La Tudor Vladimirescu (n.r. „localitate rurală din județul Galați”) avem dotări tehnologice foarte bune. Prin programele PNRAS și PNRR, am reușit să dotăm școlile și liceul cu table smart, laptopuri și imprimante; nu există sală de clasă care să nu beneficieze de un asemenea suport. Avem în dotare subwoofere, boxe mari și camere 360 pe care le integrăm activ în procesul educațional. Avem chiar și un foișor pe care îl folosim special pentru orele de lectură, îmbinând perfect spațiul relaxant cu textul literar. Atunci când tehnologia susține textul, ea devine o punte, nu o barieră.

Iulia Kelt (Playtech): Ai observat o scădere a capacității elevilor de a redacta texte mai ample sau de a-și argumenta ideile?

Anca Dănăilă: Pentru că AI-ul livrează un lucru aparent perfect, elevilor a ajuns să le fie frică până și să înceapă un text. Această barieră se observă de la clasele mici și până la a douăsprezecea. În ultimii ani, constat cu tristețe, din perspectiva corectorului la examenul de Bacalaureat, că mulți elevi nici nu se mai ating de textul argumentativ de la subiectul al II-lea sau de eseul de la subiectul al III-lea. Când îi întreb pe unii dintre ei, înainte de a apuca să învețe cum se construiește corect un eseu, răspunsul lor este tulburător: îmi spun că le este frică să greșească. În fața acestei perfecțiuni tehnologice, elevii noștri trebuie încurajați constant. Trebuie să le explicăm că din greșeli se învață și că unele greșeli chiar trebuie făcute în viață pentru a putea crește. Scrisul este un proces de căutare, nu o rețetă gata descărcată. De aici izvorăște și o întrebare profundă care ar trebui să ne dea tuturor de gândit: de ce am ajuns să ne vedem elevii ca pe inamici? În loc să suspectăm fiecare text că ar fi generat de tehnologie și să transformăm evaluarea într-o vânătoare, ar trebui să redevenim partenerii lor de drum, oferindu-le spațiul și siguranța de a încerca, de a greși și de a-și găsi propria voce. Stabilitatea și răbdarea pe care le cultivăm prin lectură rămân, din acest motiv, esențiale pentru dezvoltarea lor interioară și pentru recâștigarea încrederii în propria exprimare.

INTERVIU cu Anca Dănăilă, profesor / Foto: Facebook

Principalele greșeli pe care le fac elevii lui 2026

Iulia Kelt (Playtech): Care sunt cele mai frecvente greșeli de exprimare sau ortografie pe care le întâlnești și care ar putea avea legătură cu mediul digital?

Anca Dănăilă: Scurtăturile specifice chat-ului, lipsa punctuației și tendința de a scrie exact așa cum se vorbește pe platformele sociale se reflectă deseori și în lucrările de la clasă. Este o consecință directă a consumului de conținut rapid, unde forma corectă a limbii este adesea sacrificată de dragul vitezei.

Iulia Kelt (Playtech): Există și beneficii ale tehnologiei în procesul de învățare a limbii române? Care sunt cele mai importante?

Anca Dănăilă: Beneficiile sunt majore atunci când tehnologia este transformată în aliat didactic. O folosim în fiecare oră, transformând conceptele teoretice în experiențe vizuale și interactive. Modernizarea sălilor de clasă ne permite să aducem textul literar mai aproape de universul vizual al generației actuale, făcând orele de limba română mult mai dinamice.

Iulia Kelt (Playtech): Cum folosești tehnologia la clasă pentru a face lecțiile mai atractive pentru elevi?

Anca Dănăilă: Aplicațiile practice sunt extrem de atractive pentru copii. De exemplu, cel mai mult le place să realizăm, cu ajutorul inteligenței artificiale, portretele personajelor din cărțile studiate. Aceasta a devenit o metodă excelentă prin care ei învață, într-un mod interactiv, ce înseamnă caracterizarea directă și cea indirectă. De asemenea, o altă activitate de succes este transformarea textelor narative în dramatizări, tot cu ajutorul instrumentelor digitale. Tehnologia face ca aceste sarcini să devină jocuri serioase de creație.

Iulia Kelt (Playtech): În ce fel crezi că schimbă inteligența artificială modul în care copiii își fac temele și proiectele școlare?

Anca Dănăilă: Inteligența artificială reconfigurează complet modul de lucru. Dacă este folosită doar pentru a copia orbește un rezultat, ea nu face decât să alimenteze acea lipsă de implicare mecanică. Însă, dacă o integrăm la clasă ghidat, ea devine un motor de stimulare a creativității și a spiritului critic.

Iulia Kelt (Playtech): Te-ai confruntat cu situații în care elevii au folosit ChatGPT sau alte instrumente AI pentru teme? Cum ai reacționat?

Anca Dănăilă: Provocarea există în orice școală, însă reacția corectă nu este interzicerea, ci redirecționarea. Atunci când le arăți elevilor cum să folosească AI-ul în mod productiv și creativ direct la ore, ei înțeleg diferența dintre utilizarea inteligentă (ca sprijin în învățare) și simplul plagiat mecanic.

Iulia Kelt (Playtech): Consideri că școala îi pregătește suficient pe copii pentru a folosi responsabil tehnologia și inteligența artificială?

Anca Dănăilă: Prin investițiile și echipamentele pe care le avem la Tudor Vladimirescu (table smart, laptopuri, camere 360), încercăm zi de zi să le oferim un model de utilizare educativă a tehnologiei. Totuși, la nivel general, eu cred că școala ar trebui să îi învețe pe elevi, în primul rând, cum să deosebească știrile false de cele reale și cum să separe informațiile furnizate doar ca să ia ochii, de realitatea pură. Nu tot ce vine din inteligența artificială este corect și absolut nimic din ce se vede pe TikTok nu trebuie luat de gata ca fiind un adevăr absolut. Acest discernământ extrem de important nu se poate dezvolta însă în gol: poți face o filtrare corectă a informațiilor doar dacă ai o cultură generală solidă și o educație profundă orientată spre analiză critică. Școala trebuie să devină spațiul în care copiii își formează aceste filtre, învățând că tehnologia este un instrument care trebuie controlat prin cunoaștere, nu o sursă infailibilă de adevăr.

Iulia Kelt (Playtech): Care este cea mai mare provocare pentru un profesor într-o perioadă în care atenția copiilor este disputată de telefoane și rețele sociale?

Anca Dănăilă: Cea mai mare provocare este să rămâi un reper, o ancoră în universul lor. Eu cred foarte mult în modelul adultului pe care elevul îl apreciază. Dacă în familie profesorul este valorizat, iar acel profesor, la rândul lui, citește și promovează activ lectura, elevul se va apropia de cărți de la sine, fără să simtă nicio obligație. În această eră digitală, provocarea mea este să folosesc rețelele sociale în avantajul lecturii. Îmi place enorm să le arăt elevilor mei cine sunt autorii cărților pe care le citim, mai ales că suntem contemporani cu mulți dintre ei și le putem demonstra că sunt persoane reale, din carne și oase. Mulți dintre elevii mei au ajuns să îi urmărească pe acești scriitori pe Facebook sau pe Instagram și discută cu entuziasm despre postările lor. Merg acasă și își întreabă părinții dacă și ei au făcut așa în școală, dacă au avut o asemenea deschidere, și le crește inima când realizează că astăzi au posibilitatea să se apropie mult mai mult de autori, ca oameni, decât au avut-o părinții lor la vârsta lor. Această conexiune de suflet pe care o creăm în jurul cărților și al tehnologiei folosite cu sens lasă urme adânci. De pildă, cei care termină clasa a opta și urmează să plece de la Tudor Vladimirescu către liceele din oraș îmi mărturisesc cu strângere de inimă că se tem că nu va mai fi la fel și la liceu, că le va lipsi această apropiere și căldură din jurul lecturii. Tocmai de aceea, provocarea noastră ca profesori este să le oferim experiențe atât de puternice, încât dragostea de carte să rămână cu ei oriunde ar merge.

Cum îi convingi pe copii, în era internetului, să citească

Iulia Kelt (Playtech): Cum poate fi stimulată lectura în rândul elevilor care petrec multe ore pe internet?

Anca Dănăilă: Prin oferirea de texte în care să se regăsească și prin activități conexe atractive. Când îmbinăm lectura în foișor cu exerciții digitale moderne (cum ar fi portretele personajelor generate de AI), copiii nu mai văd cartea ca pe o obligație rigidă, ci ca pe o experiență vie.

Iulia Kelt (Playtech): Există riscul ca noile generații să își piardă răbdarea de a citi texte lungi și complexe?

Anca Dănăilă: Eu cred foarte mult în activitățile clasice, migăloase, care formează în mod activ răbdarea, cum este scrisul de mână. La mine la clasă, toți elevii scriu cu stiloul și pun mare preț pe caligrafie, pe poziția corectă în bancă, pe asigurarea unei lumini potrivite și pe aspectul general al caietelor. Deși la început poate părea o provocare, elevilor începe rapid să le placă să își admire propriul scris. Prin acest exercițiu zilnic, li se cultivă nu doar răbdarea, ci și plăcerea profundă de a vedea rezultatul concret al muncii lor. Un scris frumos, îngrijit și așezat cu grijă în pagină spune extrem de multe despre disciplina și frumusețea interioară a persoanei care a scris, fiind cel mai bun antidot împotriva grabei digitale.

Iulia Kelt (Playtech): Ce rol ar trebui să aibă părinții în relația dintre copii și tehnologie?

Anca Dănăilă: Un rol fundamental de parteneriat cu școala. În prezent, din păcate, consider că s-a stricat relația dintre cei trei factori educaționali fundamentali pe care ni-i prezintă manualele de psihologia educației: ereditatea, mediul și educația. Din niște părinți care disprețuiesc școala și autoritatea ei, nu pot ieși decât copii care vor manifesta exact același comportament de dispreț. Părinții trebuie să sprijine școala și să valideze modelul profesorului pentru ca eforturile noastre să aibă ecou acasă.

Iulia Kelt (Playtech): Observi diferențe între elevii care au reguli clare privind timpul petrecut online și cei care nu au astfel de limite?

Anca Dănăilă: Elevii care beneficiază de o ghidare atentă în familie și de limite clare dezvoltă o structură interioară mult mai stabilă. Ei înțeleg mai ușor valoarea statorniciei și au o disponibilitate mult mai mare de a deschide o carte și de a aștepta ca acțiunea ei să se dezvăluie lent, spre deosebire de cei lăsați în mirajul recompenselor online imediate.

INTERVIU: „Răbdarea și statornicia sunt competențele cheie”

Iulia Kelt (Playtech): Care sunt competențele esențiale pe care copiii ar trebui să le dezvolte pentru a avea succes într-o lume dominată de tehnologie și AI?

Anca Dănăilă: Răbdarea și statornicia sunt competențele cheie. Într-o lume dominată de viteză, capacitatea de a munci constant pentru obiectivele tale, fie că vorbim despre carieră, faimă, bani sau familie, este cea care va face diferența. Alături de acestea, spiritul critic aplicat în utilizarea tehnologiei este indispensabil.

Iulia Kelt (Playtech): Dacă ai putea schimba un singur lucru în sistemul educațional pentru a-l adapta mai bine erei digitale, care ar fi acela?

Anca Dănăilă: Mi-ar plăcea să se restaureze echilibrul dintre cei trei piloni: familie, școală și comunitate. Fără o bază solidă de respect din partea familiei degeaba aducem cea mai avansată tehnologie, pentru că educația profundă nu se poate construi pe un teren care disprețuiește școala. Mai mulți elevi decât ne imaginăm citesc site-uri de știri dedicate profesorilor și comentează alături de părinți despre ce se întâmplă azi în educație, și azi în educație se întâmplă ceva foarte rău. Vorbeam mai devreme de devalorizarea profesorului, asta se face începând de sus, de foarte sus, și până la familiile elevilor. Să ridice mâna sus cine e capabil să facă o muncă perfectă pe bani puțini. În această postură suntem puși noi, profesorii, astăzi. Cum dorim implicare cât implicarea nu ne este recompensată? Iar pentru cei care vor spune că un profesor își face munca din pasiune, de acord. Dar ați încercat să plătiți ratele cu pasiune? A mers? La ce bancă?

Iulia Kelt (Playtech): Cum îți imaginezi relația dintre școală, elevi și tehnologie peste următorii 10 ani?

Anca Dănăilă: O imaginez ca pe o simbioză, exact așa cum încercăm să o prefigurăm și noi acum. O școală perfect dotată tehnologic, unde instrumentele digitale de ultimă generație sunt folosite curent la ore, dar unde valorile clasice, cartea, răbdarea, modelul profesorului și respectul față de cunoaștere, rămân neschimbate și așezate la loc de cinste.

Simulatoarele de milioane din Formula 1: tehnologia secretă care îi ajută pe piloți să câștige miimi de secundă