Cercetătorii au folosit un supercomputer pentru a găsi cele mai bune locuri din Univers în care ar putea exista viață
Pământul se află într-o regiune favorabilă a Căii Lactee, iar poziția Sistemului Solar ar putea fi una dintre cele mai potrivite pentru apariția și menținerea vieții. La această concluzie au ajuns trei astrofizicieni care au analizat universuri simulate cu ajutorul unui supercomputer, încercând să identifice zonele în care planetele ar fi mai puțin expuse catastrofelor cosmice. Rezultatele arată că galaxia noastră oferă condiții relativ stabile, deși există și alte regiuni ale Universului în care viața ar putea avea șanse să apară.
Cercetarea, publicată în revista științifică Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, citată de The Independent, analizează modul în care evoluția galaxiilor, formarea stelelor și evenimentele extreme influențează posibilitatea existenței vieții. Autorii au urmărit nu doar locurile în care pot apărea planete cu condiții favorabile, ci și regiunile în care exploziile stelare, radiațiile intense sau apropierea altor stele ar putea distruge mediul necesar organismelor.
Unde se află zonele favorabile vieții în Univers
În astronomie, regiunile în care condițiile permit existența vieții sunt descrise adesea prin expresia „zone Goldilocks”. Denumirea face trimitere la ideea unui echilibru: mediul nu trebuie să fie nici prea fierbinte, nici prea rece, ci să ofere condiții potrivite pentru dezvoltarea unor forme de viață.
Un exemplu cunoscut este zona locuibilă din jurul unei stele. O planetă aflată la distanța potrivită poate avea apă în stare lichidă la suprafață, în loc ca aceasta să se transforme în vapori sau să înghețe. Totuși, prezența apei lichide nu garantează apariția organismelor. Ea reprezintă doar una dintre condițiile care pot face un mediu mai promițător.
Cercetătorii au extins analiza dincolo de vecinătatea unei stele și au luat în calcul poziția sistemelor planetare în interiorul galaxiilor. O stea aflată prea aproape de centrul unei galaxii poate fi expusă unui mediu aglomerat, în care interacțiunile dintre stele și evenimentele energetice sunt mai frecvente. La polul opus, regiunile prea îndepărtate pot conține prea puține elemente chimice grele, necesare pentru formarea planetelor stâncoase și a unor molecule complexe.
Sistemul Solar se află într-o regiune relativ liniștită a Căii Lactee, departe de aglomerația din centrul galactic, dar într-un mediu suficient de bogat în elemente chimice. Această poziție îl plasează în ceea ce astrofizicienii numesc zona locuibilă galactică.
Cum au folosit astrofizicienii simulările EAGLE
Pentru a compara diferite regiuni ale Universului, cercetătorii au apelat la proiectul EAGLE, prescurtare de la Evolution and Assembly of Galaxies and their Environments. Acesta este unul dintre cele mai complexe proiecte de simulare a evoluției galaxiilor și reproduce numeroase procese observate în Univers.
Simulările urmăresc expansiunea spațiului, efectele gravitației și comportamentul gazelor, stelelor și găurilor negre. Prin intermediul lor, echipa a putut analiza structura Universului pe distanțe de sute de milioane de ani-lumină și a identificat regiuni cu istorii și condiții foarte diferite.
În lipsa unor dovezi directe despre existența vieții extraterestre, cercetătorii au pornit de la anumite presupuneri despre elementele necesare apariției acesteia. Hidrogenul și heliul formate în urma Big Bangului nu sunt suficiente pentru a construi organisme complexe. Sunt necesare și elemente mai grele, produse în interiorul stelelor și răspândite ulterior în spațiu.
Observațiile planetelor din afara Sistemului Solar sugerează că formarea planetelor stâncoase asemănătoare Pământului depinde de concentrația acestor elemente. Totuși, o abundență prea mare poate favoriza apariția unor planete gigantice de tip „Jupiter fierbinte”, care pot migra prin sistemul planetar și pot perturba orbitele planetelor stâncoase.
Prin urmare, un mediu favorabil vieții trebuie să ofere un echilibru între disponibilitatea elementelor chimice necesare și un nivel redus de evenimente capabile să distrugă planetele sau atmosfera acestora.
Exploziile stelare și găurile negre pot distruge condițiile necesare vieții
O parte importantă a cercetării a fost dedicată evenimentelor cosmice care pot face o regiune nepotrivită pentru organismele vii. Stelele masive pot exploda la finalul vieții, iar energia eliberată poate steriliza mediul din apropiere. Exploziile de raze gamma sunt și mai puternice și pot afecta volume mult mai mari de spațiu.
Oamenii de știință menționează inclusiv posibilitatea ca o explozie cosmică apropiată să fi contribuit la extincția în masă din perioada Ordoviciană, produsă în urmă cu aproximativ 450 de milioane de ani. Această ipoteză ilustrează cât de mult pot influența evenimentele astronomice evoluția vieții pe o planetă.
Un alt risc îl reprezintă apropierea unei alte stele de Sistemul Solar. O astfel de întâlnire ar putea perturba orbitele planetelor și ar putea afecta stabilitatea sistemului. Din acest motiv, regiunile galactice foarte aglomerate sunt mai puțin potrivite pentru dezvoltarea și menținerea vieții pe termen lung.
Găurile negre reprezintă o altă categorie de pericole, în special cele supermasive din centrul galaxiilor. Atunci când atrag cantități mari de materie, acestea pot deveni extrem de active și pot produce radiații intense. În anumite condiții, radiațiile ar putea îndepărta atmosfera unei planete, afectând grav posibilitatea existenței organismelor.
Calea Lactee, printre galaxiile cu un mediu potrivit vieții
Rezultatele simulărilor indică faptul că Universul a oferit numeroase oportunități pentru apariția unor medii favorabile vieții. Totuși, ritmul în care se formează planete noi pare să încetinească, în timp ce efectele evenimentelor catastrofale continuă să influențeze regiunile cosmice.
Calea Lactee s-a dovedit a fi o galaxie relativ tipică printre cele care au transformat eficient materia disponibilă în medii potrivite pentru apariția vieții. Cercetătorii nu au descoperit că organismele ar trebui să apară neapărat în galaxii mai vechi, mai mici sau în regiuni aflate la alte distanțe față de centrele galactice. În schimb, galaxia noastră oferă un exemplu de mediu care a depășit perioadele sale mai agitate și a devenit mai stabil.
Potrivit estimărilor prezentate în cercetare, în următorul miliard de ani, mai puțin de o stea dintr-o mie din Calea Lactee ar urma să fie afectată de un eveniment extrem, capabil să provoace o extincție la scară planetară. Situația este diferită în cazul galaxiilor mai mici, mult mai numeroase decât Calea Lactee, unde aglomerația și activitatea energetică pot crea condiții mai dificile.