Dovezile pentru hipernove, puse sub semnul întrebării. Cele mai violente explozii stelare ar putea fi mai greu de demonstrat decât credeam

Dovezile pentru hipernove, puse sub semnul întrebării. Cele mai violente explozii stelare ar putea fi mai greu de demonstrat decât credeam
Foto: Profimedia
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

Hipernovele sunt descrise drept unele dintre cele mai violente explozii posibile ale unei stele, cu energii care pot depăși de multe ori o supernovă obișnuită. Două noi studii realizate de cercetători de la University College London arată însă că unele dintre principalele dovezi chimice folosite pentru a identifica asemenea explozii pot avea o explicație mult mai simplă. Cercetarea a fost prezentată de UCL și publicată în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Concluzia nu este că hipernovele au fost eliminate definitiv din astronomie. Studiile contestă însă interpretarea unor stele despre care se credea că poartă „amprenta” chimică a unor explozii de cel puțin zece ori mai energetice decât supernovele normale.

Compoziția unei stele poate spune povestea unei explozii vechi

Atunci când o stea masivă explodează, elementele pe care le conține sunt aruncate în spațiu. Din aceste materiale se pot forma ulterior alte stele. Analizând compoziția chimică a unei stele, astronomii pot încerca astfel să reconstruiască evenimentele care au precedat nașterea ei.

Unele stele din haloul Căii Lactee și din galaxii pitice apropiate prezintă combinații foarte neobișnuite de elemente. În trecut, modelele sugerau că asemenea amestecuri puteau fi produse doar de hipernove. Pentru a înțelege diferențele dintre o novă, supernovă, hipernovă și kilonovă, energia și mecanismul exploziei sunt esențiale.

Supernovele nu aruncă materia uniform în spațiu

Problema identificată de echipa UCL este că modelele mai vechi presupuneau adesea că elementele produse de explozie sunt amestecate relativ uniform. Observațiile supernovelor reale arată însă o imagine mult mai haotică. Oxigenul poate fi aruncat într-o direcție, sulful în alta, iar alte elemente pot rămâne concentrate în regiuni diferite.

Atunci când cercetătorii au introdus această distribuție asimetrică în noile modele, trei dintre stelele analizate au putut fi explicate mai bine prin supernove obișnuite decât prin hipernove. Cu alte cuvinte, nu era necesară o explozie extremă pentru a produce compoziția lor chimică.

Un alt caz poate fi explicat prin ciocnirea unor stele neutronice

Al doilea studiu s-a concentrat asupra unei gigante roșii din haloul Căii Lactee, bogată în anumite elemente grele, inclusiv argint și uraniu. Compoziția fusese interpretată anterior ca posibil rezultat al unei hipernove foarte speciale. Noua analiză sugerează însă că steaua s-ar fi putut forma din material provenit de la o supernovă obișnuită combinat cu elemente produse într-o coliziune între două stele neutronice.

Astronomia a descoperit în ultimii ani numeroase explozii cu proprietăți extreme, inclusiv nove cu temperaturi record, astfel că Universul nu devine brusc mai puțin violent. Noul rezultat arată mai degrabă cât de dificil este să stabilești natura unei explozii petrecute cu miliarde de ani în urmă doar din „cenușa” chimică rămasă în alte stele. Iar imaginea spectaculoasă a resturilor unei supernove surprinse de NASA amintește cât de complexe pot fi aceste explozii chiar și atunci când pot fi observate direct.