ADN-ul unei femei care a trăit acum 30.000 de ani arată că oamenii din Europa de Est și de Vest aveau legături mai strânse decât se credea

O femeie care a trăit în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, în perioada Paleoliticului superior, oferă noi indicii despre legăturile dintre comunitățile preistorice din Europa. Analiza ADN-ului său, recuperat dintr-un os descoperit într-o peșteră din sud-vestul Franței, arată că strămoșii săi aveau origini genetice asociate atât cu Europa de Vest, cât și cu regiuni din estul și centrul continentului.

Descoperirea contrazice ipoteza potrivit căreia grupurile umane din cele două părți ale Europei ar fi fost în mare parte izolate genetic în acea perioadă. Cercetarea, publicată pe 23 octombrie în revista Science Advances, sugerează că oamenii se deplasau între regiuni și că peștera Isturitz ar fi fost un punct important de întâlnire pentru comunitățile preistorice.

ADN-ul unei femei din Paleolitic schimbă perspectiva asupra Europei preistorice

Cercetătorii au secvențiat genomurile a trei persoane care au trăit în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, pe teritoriile actuale ale Spaniei, Franței și Italiei. Toate aparțineau culturii gravettiene, răspândită în Europa în urmă cu aproximativ 34.000-25.000 de ani.

Cultura gravettiană este cunoscută prin artefacte precum figurinele feminine supranumite „Venus”, dar informațiile genetice despre oamenii care au trăit în acea perioadă sunt încă limitate. Până acum, cercetătorii analizaseră ADN-ul unui număr redus de indivizi gravettieni, ceea ce făcea dificilă reconstituirea relațiilor dintre populațiile din diferite regiuni.

Vezi și:

Un moștenitor refuză să vândă casa. Ce pot face ceilalți și când se poate ajunge la vânzare prin instanță

Pe baza probelor disponibile anterior, specialiștii considerau că grupurile din Europa de Vest erau în mare parte separate genetic de cele din estul continentului. Noua analiză indică însă o situație mai complexă. Una dintre cele trei persoane studiate avea o combinație de trăsături genetice care sugerează legături între populațiile din estul și vestul Europei.

„Rezultatele noastre arată că populațiile din Europa de Est și de Vest nu erau atât de izolate genetic pe cât se presupunea anterior”, a declarat Pere Gelabert, autorul principal al studiului și antropolog evoluționist la Universitatea din Viena.

Peștera Isturitz ar fi fost un punct de legătură între comunități

Osul care a oferit informațiile esențiale aparținea unei femei ale cărei rămășițe au fost descoperite în peștera Isturitz, din sud-vestul Franței. Analiza a arătat că ADN-ul său era cel mai apropiat de cel al unor indivizi cunoscuți din Europa de Vest, dar prezenta și o legătură genetică relevantă cu grupuri din Europa Centrală și de Est.

Vezi și:

Europenii nu ar fi avut dintotdeauna pielea albă. Ce spun studiile despre originile populațiilor de pe continent

Mumiile incașe care rescriu una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei. Dovada că europenii au adus variola în America

Potrivit cercetătorilor, amestecul genetic ar putea fi explicat prin deplasarea unor oameni din estul Europei către vest, în perioada gravettiană. Echipa estimează că acest episod de schimb genetic s-a produs în urmă cu aproximativ 31.500-32.500 de ani.

Poziția peșterii ar putea explica rolul său în aceste legături. Isturitz se află într-o zonă de trecere între Europa continentală și Peninsula Iberică, ceea ce ar fi putut facilita circulația oamenilor și schimburile dintre comunități. Datele genetice susțin astfel ipoteza că locul a avut o importanță culturală și biologică pe parcursul unei perioade îndelungate.

Peștera fusese folosită de neanderthalieni și a fost ocupată, cu întreruperi, între aproximativ 80.000 și 10.000 de ani în urmă. Printre descoperirile arheologice făcute acolo se numără și cupe realizate din cranii umane, datate între aproximativ 15.000 și 12.000 de ani în urmă.

Ce au mai arătat analizele genetice ale celor trei indivizi

Toate cele trei genomuri analizate au indicat legături biologice apropiate cu populații din Europa de Vest. Datele genetice au sugerat, de asemenea, că indivizii aveau trăsături asociate cu pielea închisă la culoare, părul închis și ochii închiși la culoare.

Cercetătorii au observat și că părinții celor trei persoane nu erau rude apropiate. Această constatare poate indica faptul că populațiile respective evitau înrudirea strânsă, deși numărul redus de indivizi analizați nu permite generalizarea concluziei la toate comunitățile din acea perioadă.

Rezultatele oferă o imagine mai nuanțată asupra populațiilor care au trăit în Europa în timpul ultimei ere glaciare. În locul unor grupuri complet separate, datele sugerează comunități între care existau deplasări și schimburi genetice, chiar dacă amploarea și frecvența acestora rămân dificil de stabilit.

Studiul nu arată că toate populațiile europene erau conectate în același fel, ci că istoria genetică a Europei de Vest era mai dinamică decât indicau dovezile disponibile anterior. Analiza unor noi genomuri antice ar putea ajuta la clarificarea modului în care oamenii s-au deplasat și au interacționat în urmă cu zeci de mii de ani.

Senzor de ocupare a scaunului și scaunul pentru copil: alerte false și verificări sigure