De ce nu poți crea un folder numit CON în Windows. Restricția datează din 1981 și are legătură cu MS-DOS

De ce nu poți crea un folder numit CON în Windows. Restricția datează din 1981 și are legătură cu MS-DOS
În imagine: Windows 7 (Foto: arhivă)
Iulia Kelt
Google Urmărește pe Google

Windows nu permite crearea unui fișier sau folder cu numele „CON”, deși pare o denumire obișnuită și nu are nimic suspect în ea. Restricția nu este o eroare apărută în versiunile moderne ale sistemului de operare, ci o regulă moștenită din perioada MS-DOS. Explicația datează din 1981, când calculatoarele personale funcționau într-un mod foarte diferit față de cel de astăzi.

Numele „CON” era rezervat pentru un dispozitiv hardware, iar sistemul îl interpreta ca pe o referință la consolă, nu ca pe o denumire obișnuită pentru un fișier. Microsoft a păstrat această regulă pentru compatibilitate cu programele mai vechi, astfel că restricția a supraviețuit timp de aproximativ 45 de ani, scrie How to Geek.

De ce a devenit CON un nume interzis în MS-DOS

Povestea începe înainte ca Windows să devină sistemul de operare cunoscut astăzi. Microsoft a fost fondată în 1975, iar unul dintre primele sale produse importante a fost o versiune a limbajului de programare BASIC, creată pentru Altair 8800, un microcomputer construit de compania MITS.

În 1980, IBM a contactat Microsoft pentru a furniza un sistem de operare destinat viitorului său calculator personal. Compania a obținut licența pentru QDOS, cunoscut ulterior drept 86-DOS, de la Seattle Computer Products. Microsoft a adaptat software-ul pentru calculatorul IBM, iar sistemul a fost lansat în 1981 sub numele PC-DOS. Ulterior, compania a folosit denumirea MS-DOS pentru versiunile comercializate către alți producători.

Tot în această perioadă a apărut și regula care interzice folosirea numelui „CON”. În MS-DOS, acesta era prescurtarea de la „Console” și desemna consola calculatorului, adică tastatura și ecranul.

Sistemul trata anumite dispozitive hardware ca pe niște fișiere speciale. Astfel, atunci când un program încerca să citească sau să scrie date folosind numele CON, comenzile erau direcționate către consolă. În practică, datele puteau fi afișate pe ecran sau puteau proveni de la tastatură.

Dacă sistemul ar fi permis crearea unui fișier obișnuit cu aceeași denumire, programele nu ar mai fi putut distinge în mod sigur între fișier și dispozitiv. De aceea, CON a fost rezervat, iar regula a devenit parte a modului în care DOS gestiona numele.

De ce era mai importantă această restricție în anii 1980

Calculatoarele din perioada MS-DOS aveau o structură mult mai simplă decât sistemele moderne. Interacțiunea se realiza în principal prin comenzi introduse într-un terminal, fără interfața grafică familiară de astăzi. În plus, numele fișierelor erau limitate la formatul 8.3: maximum opt caractere pentru nume și trei pentru extensie.

În primele versiuni DOS nu existau nici directoare și subdirectoare. Fișierele și dispozitivele erau gestionate într-o singură locație, ceea ce făcea ca denumirile scurte să aibă o importanță mai mare. Un nume precum CON putea apărea ușor într-un program sau într-o comandă, iar rezervarea lui prevenea conflictele cu dispozitivul consolei.

Situația s-a schimbat odată cu DOS 2.0, care a introdus directoarele și subdirectoarele. Noua structură permitea organizarea fișierelor în mai multe locații, dar dispozitivele speciale trebuiau să poată fi accesate indiferent de directorul în care se afla programul.

Din acest motiv, numele rezervate au continuat să fie recunoscute la nivelul întregului sistem. Un program putea solicita acces la CON dintr-un director oarecare, iar sistemul trebuia să interpreteze cererea ca pe o operațiune cu dispozitivul, nu cu un fișier local.

Când Windows 1.0 a apărut în 1985, interfețele grafice au început să schimbe felul în care oamenii foloseau calculatoarele. Cu toate acestea, Microsoft a păstrat restricția pentru a nu afecta compatibilitatea cu aplicațiile și comenzile dezvoltate pentru DOS.

CON nu este singurul nume pe care Windows îl interzice

Regula nu se limitează la CON. Windows rezervă și alte denumiri asociate dispozitivelor hardware sau unor funcții speciale ale sistemului. Unele provin din perioada în care imprimantele, terminalele și porturile seriale erau conectate direct la calculatoare și controlate prin comenzi.

Printre numele care nu pot fi folosite pentru fișiere și directoare se numără:

  • CON: consola, asociată tastaturii și ecranului;
  • PRN: dispozitivul de imprimare implicit;
  • AUX: dispozitiv auxiliar pentru intrări și ieșiri de date;
  • COM1-COM9: porturi seriale, folosite de-a lungul timpului pentru modemuri, terminale și alte echipamente;
  • LPT1-LPT9: porturi paralele asociate în special imprimantelor;
  • COM0 și LPT0: denumiri rezervate pentru anumite dispozitive virtuale sau implementări speciale.

Aceste restricții sunt documentate în specificațiile Microsoft privind denumirea fișierelor. Ele nu depind de faptul că dispozitivele respective sunt conectate efectiv la calculator. Windows recunoaște numele ca fiind rezervate, indiferent dacă există sau nu un echipament asociat.

De ce nu a eliminat Microsoft regula în versiunile moderne de Windows

La prima vedere, interdicția pare inutilă pe un calculator modern. Majoritatea oamenilor nu mai folosesc porturi seriale pentru modemuri sau terminale, iar imprimantele sunt conectate prin USB sau prin rețea. Cu toate acestea, eliminarea restricției ar putea crea probleme pentru programele vechi care încă se bazează pe comportamentul moștenit din DOS.

Compatibilitatea cu software-ul dezvoltat în urmă cu decenii rămâne un element important pentru Windows. Unele aplicații, scripturi și instrumente administrative continuă să folosească mecanisme care presupun existența acestor nume speciale. Dacă Microsoft ar permite folosirea lor ca denumiri obișnuite, anumite comenzi ar putea avea rezultate diferite față de cele așteptate.