România stă pe o comoară rară, iar autoritățile știu de ea: de ce nu o mai exploatează, deși ar fi acoperit toate datoriile

România stă pe o comoară rară, iar autoritățile știu de ea: de ce nu o mai exploatează, deși ar fi acoperit toate datoriile

Poate auzi deseori afirmația ”România stă pe o comoară”, dar niciodată nu a fost mai adevărat ca în cazul zăcămintelor de titan și zirconiu care, timp de câteva decenii, chiar au fost exploatate. Autoritățile actuale au însă alte priorități.

Activitatea dintr-o serie stufoasă de industrii depinde de diverse metale prețioase. De exemplu, în cazul bateriilor pentru telefoane, al motoarelor cu reacție, navetelor spațiale și diverselor componente de avion, toate depind de într-o oarecare măsură de accesul la titan și zirconiu. Întâmplarea face că România se numără printre puține țări din Europa care se pot lăuda cu un subsol bogat în ambele. Mai mult decât atât, au existat și exploatații care au fost întrerupte cu mulți ani în urmă.

România stă pe o comoară neexploatată, zăcăminte de titan și zirconiu

În comuna Glogova din județul Gorj, există zăcăminte masive de titan și zirconiu, amândouă. Din păcate, combinatele din regiune, care au fost alimentate cu materie primă de aici, s-au închis, unul câte unul. Partea un pic ciudată este că Guvernul cheltuie acum sute de mii de euro cu scopul aparent absurd de a închide și carierele de exploatare.

„Veneau și îți dădeau în cap, te aruncau pe aici prin boscheți”, povesteşte un fost angajat. Întrebat de reporterul Observator dacă veneau hoții de fier vechi, acesta răspunde: „Da, da. La fier vechi, da!”, adaugă bărbatul. Din păcate, la stația de sortare a metalelor rare de la Cariera din localitate Glogova nu mai există nimic acum.

Cel mai trist aspect ține de faptul că au existat exploatări serioase acolo, dar au fost întrerupte. Titaniul și zirconiul de la Merișani și de pe Grindul Chituc, în urmă cu doar 15 ani, erau exploatate și prelucrate în scopuri strategice, militare și energetice. Aveau utilitate practică nu doar în industria militară, ci și în cea nucleară. „Aici nu se spunea nimic. Era fotografiatul interzis, nu aveam voie să spunem unde lucrăm sau ce facem”, îşi aminteşte Ion Cămui, fost angajat, pentru Observator. Ca utilitate practică, de exemplu, specialiștii fabricau din zirconiu capsulele în care era depozitat uraniul radioactiv care alimenta Centrala Nuclear Electrică de la Cernavodă. Singurele țări din lume care mai puteau face asta erau SUA, URSS, China, Japonia și Franța, atât.

Citește și: