INTERVIU Costel Bojog, un “guru” al comediei românești, despre prima emisiune televizată de stand-up din România

INTERVIU Costel Bojog, un “guru” al comediei românești, despre prima emisiune televizată de stand-up din România

Costel Bojog este unul dintre cei mai de succes comedianți de la noi, cu numeroase spectacole live și pe internet și mii de bilete vândute la Sala Palatului și nu numai. De la Facultatea de Automatică și Calculatoare, până la absolvirea UNATAC e drum lung, dar Costel și-a dat seama că stand-up comedy e pentru el. Și-l face cu pasiune. Costel ne-a vorbit despre viață, despre actoria în țara noastră, dar și despre prima emisiune televizată de stand-up de la noi, care va apărea pe 16 februarie.

Cum ai descoperit că ai talent pentru actorie? Ai absolvit UNATC. În ce spectacole sau filme ai jucat?

Când eram mai mic de vârstă, mă strâmbam mult în oglindă și râdeam, dar nu pot spune că am descoperit un talent în reflexie, nu am avut o revelație: „Ia stai, aceste schimonoseli o să-mi fie sursă de venit în anii ce vor urma. Aruncați-mă între spectatori și mă voi întoarce în ropote de aplauze!”.

Am fost descoperit de un prieten, Goga, care făcea stand-up comedy în Cafe Deko și pe care l-am înlocuit, pentru că voia să se concentreze mai mult pe actoria de teatru și film. Puțini ani mai târziu, am fost din nou descoperit de Cătălin Neamțu care m-a pregătit pentru admiterea la UNATC. Studenția la teatru a fost minunată, mi-am făcut prieteni faini și am învățat multe lucruri utile pentru munca mea. Am și jucat în câteva spectacole, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu („Romanțioșii”, „Funcționarii”), într-un spectacol al lui Felix Alexa („În rolul victimei”) și în „Modjo”, în regia lui Radu Dragomirescu. Ca actor de film, m-am evidențiat în cele câteva secunde de apariție în „4,3,2” (Cristian Mungiu), cu care am și luat premiul cel mare de la Cannes, dar și în filme ca „Website Story”, „București Non Stop” (regia Dan Chișu), „Amintiri din epoca de aur” (regia Cristian Mungiu) și multe, multe altele. De fapt, doar astea.

De ce ai ales stand-up-ul, în detrimentul teatrului?

Am avut o discuție, într-o seară, cu cineva drag care mi-a zis că, decât să faci multe lucruri și superficial, mai bine te axezi pe unul singur și bine. Așa că am avut de ales între „mama la copii și pofta inimii”. Am ales „mama la copii”. Adică, stand-up comedy, în caz că nu era foarte clar.

E mai profitabil să faci teatru sau stand-up, în ziua de azi, în România?

Pentru mine, a fost mai profitabil stand-up comedy, pentru că deja eram “în pâine”, cum s-ar spune. Intrasem la UNATC, după ce mă urcasem pe scena de stand-up. Și, da, cred că e mai profitabil stand-up comedy-ul în acest moment, în România, având în vedere că a crescut atât de mult în popularitate cu emisiuni ca „iUmor” și „Stand-Up Revolution”.

Se poate trăi din stand-up în România? După câți ani pe scenă crezi că poți începe să câștigi echivalentul unui salariu decent?

Sunt multe exemple care să confirme că se poate trăi din stand-up. Încă suntem o comunitate restrânsă de comedianți și e mult loc sub soare. Doar că trebuie să muncești mult pentru asta și să ai răbdare. Vreau să-i menționez aici pe Sergiu Mirică, Bogdan Drăcea, Victor Băra, Virgil Ciulin, Ioana Luiza, Bogzzi, Mădălin Cîrje, Alexandru Dobrotă, Geo Adrian și mulți alții, ca fiind niște comedianți cu foarte mare potențial și cu chef maxim de muncă.

Ce te inspiră când scrii materialele pentru show-urile tale?

În principal, my family (citit cu accent irlandez). Soția, copiii, soacra și pisicile. Ele sunt România care-mi ocupă tot timpul. Dar găsesc subiecte de glume și din alte surse: social media, internet, discuții, plimbări etc.

Îți înveți temeinic materialul sau mai faci și improvizație? Ce e mai greu, dintre acestea două?

Eu scriu în caiete și agende materialul de stand-up, dar nu are nicio legătură cu ce zic pe scenă. În scris, schițez ideile, am și glume, dar pe scenă iese cu totul altceva. Improvizația e un element important în comedia pe care o fac eu. De multe ori m-am pus în situații dificile pe scenă, ca să-mi forțez “mușchii” improvizației.

Cum mixezi viața profesională cu cea de familie? În show-urile tale de stand-up ai multe materiale despre căsnicie și copii.

Sunt un DJ foarte bun când vine vorba să mixez cele două vieți. Tranziția e foarte fină. Nici nu-ți dai seama când s-a terminat viața profesională și când începe cea de familie. Doar că, la fel ca la DJ-i, nu prea dorm nopțile.

Experiența de stand-up comedy în sală este net superioară celei din spatele unui ecran. Crezi că va reuși vreodată tehnologia să micșoreze această discrepanță? Ce lipsește de acasă pentru un impact maxim?

Am tot auzit povești despre metaverse și cum va impacta online-ul în viitorul apropiat. Plus ideea că vei putea vedea show-ul de acasă, în spațiul virtual, la club 99 care va avea o grafică de minecraft, habar n-am. Poate că unii oameni vor aprecia asta, dar eu sunt deja de modă veche și nu văd cu ochi buni (mai ales că am -0,75 la ambii ochi) această schimbare. Prefer oamenii în sală, să le simt râsul și mirosul. Sună cam animalic, să le simt mirosul, dar nu cred că se poate crea această atmosferă în lumea virtuală.

Cum te ajută tehnologia și social media (YouTube, Facebook, Instagram) în promovare?

Sunt de mare ajutor, clar. Mult mai bine acum, cu promovarea show-urilor. Mi-aduc aminte că acum mai bine de zece ani, mergeam în orașe cu afișe și le vedeam rupte sau acoperite de afișele primăriilor și nu puteai face nimic. Exista așa zisă “mafie a afișelor”. Glumesc, nu știu dacă i se zicea așa, dar părea o grupare foarte bine organizată.

Ce părere ai despre industria de stand-up din România, dar și despre percepția societății asupra acestei meserii?

Eu i-aș zice, mai degrabă, sectă, nu industrie. Comedianții sunt ca niște sectanți. Vin la show-uri de stand-up, stau pe lângă cei cu experiență, râd împreună, vorbesc despre asta non stop, fac podcast-uri și, mai ales, cred în stand-up și consideră că e cel mai  important lucru din viața lor. Plus că mă văd ca un guru al comediei.

Percepția generală este că meseria de comediant implică o tărie de caracter semnificativă pentru a îndura volumul semnificativ de eșecuri, mai ales în primii ani pe scenă. Tu cum vezi sănătatea mintală în stand-up comedy?

Am observat că din ce în ce mai mulți comedianți merg la terapie. În concluzie, da, e importantă sănătatea mintală în stand-up comedy. Chiar ar trebui să mă duc și eu.

Se poate face stand-up comedy în foarte multe feluri, stiluri, chiar și pe aceleași subiecte. Care sunt comedianții care îți plac mult, de la noi sau din străinătate, deși sunt foarte diferiți ca prezență scenică și abordare?

Chiar sunt multe stiluri și de aceea această formă de exprimare comică este foarte apreciată în toată lumea. L-am descoperit de curând pe James Acaster care e un comediant extraordinar și care te face să te lași de meserie. Bo Burnham a scos un special intitulat „Inside”, care e la un alt nivel. Și abia aștept să văd noul show al lui Ricky Gervais. De pe la noi, bineînțeles, că îmi plac Teo, Vio, Sorin Pârcălab, Toma, Cristi Popesco, Mincu, Maria și toată brigada ce vine din urmă, pentru că au poftă și se vede.

Povestește-ne puțin despre conceptul Stand-Up Revolution și care va fi rolul tău în juriul emisiunii.

Stand-up Revolution e un concept de emisiune creat de producătorii Antenei 1 care are un juriu format din mine, Vio, Teo și Dan Badea, iar concurenții fac doar stand-up comedy. Avem un ecran în față și doar ascultăm concurenții. Dacă te face curios, dacă te face să râzi, dacă te stârnește cumva poți să-i dai verde, iar dacă nu-ți place, dai roșu. Ecranul se ridică după ce fiecare dintre jurați apasă unul dintre butoane. În caz că obține mai mult de trei voturi de verde, concurentul își alege echipa din care să facă parte. Apoi se fac niște battle-uri, se vor elimina unii și ajung doar zece în finală, iar dintre cei zece va fi ales doar un singur câștigător care va lua premiul de un catralion de euro și va putea pleca împreună cu Jeff Bezos în spațiu. Parcă așa.

Ce planuri de viitor ai?

Vreau să-mi iau un Mercedes V220.