REVIEW The Division 2 este un joc distractiv cu o poveste plictisitoare

<span class='highlight-word'>REVIEW</span> The Division 2 este un joc distractiv cu o poveste plictisitoare
12:30 29.03.2019

Ubisoft îi arată lui Bioware cum se face un looter shooter ca la carte cu The Division 2, dar studioul francez dă greș pe partea de narațiune.

The Division 2 reușește să marcheze aproape toate căsuțele unui looter shooter reușit, îmbunătățește formula introdusă cu The Division și trasează câteva linii importante pentru viitorul francizei. Sincer, nu mă așteptat ca acest nou titlu al Ubisoft să mă atragă atât de mult. Primul joc din serie m-a dezamăgit și nu veneam cu așteptări mari.

Am încercat jocul în beta și mi-a plăcut ce am văzut, dar am fost îngrijorat în legătură cu narațiunea. Ei bine, îngrijorările mele s-au dovedit a fi împământenite, iar produsul final livrează un fir narativ plictisitor.

The Division 2 continuă acțiunea primului joc, la șapte luni după precedentul, dar locul se schimbă și New York-ul înzăpezit din primul titlu este înlocuit cu Washington-ul văratic. Tu interpretezi din nou un agent al The Division și ești chemat la Washington, de o femeie care nu știi cine e, sa mergi sa stabilizezi situația.

Mai departe, situația nu devine mai interesantă, nici măcar atunci când apare Președintele SUA în peisaj.

O lume minunată în care veți găsi doar o poveste plictisitoare

Din păcate, asta e adevărul. The Division 2, la fel ca și primul joc din serie, se folosește de poveste doar pentru te atrage în joc apoi te dezamăgește.

Situația în capitala SUA este urâtă, dar apoi puțin cate puțin începi sa restabilești ordinea în oraș ajutând diferite așezări. Majoritatea misiunilor sunt de tipul mergi acolo și ajuta pe cineva apoi răspunde unui atac și asa mai departe. Nu exista un fir narativ care sa lege toate aceste misiuni mai mici. Nu există un punct culminant. Nu exista personaje memorabile și niciun final satisfăcător.

Bănuiam ca povestea va fi punctul slab al jocului încă din beta când am văzut ca protagonistul nu are voce. În cutscene-uri, personajul tău tace mâlc și așteaptă să-i spună alții ce sa facă.

Păcat. Păcat pentru ca lumea creată de Massive Entertainement și Ubisoft este minunată. Nu minunată în sensul bunăstării naționale, ci ne este prezentată o lume apocaliptică pe care o crezi și în care îți face plăcere să te plimbi .

La acest aspect nu contribuie doar talentul graficienilor, artiștilor și celor care au lucrat la redarea Washingtonului virtual, ci și programatorii și cei care au gândit lumea. Fiecare colț de hartă pare a avea un scop și nimic nu este de mântuială.

Atenția la detalii pentru mediul încojurător este încă acolo și jocul arată foarte bine cu setările grafice ultra. Am jucat The Division 2 pe un sistem AMD format dintr-un Ryzen 5 1500X, placă video Radeon VII, 16 GB RAM HyperX, și am stat lejer la 75 de FPS pe setări ultra pe un monitor de 34 de inci, la o rezoluție 3440 x 1440 pixeli. Am mai umblat la câteva setări grafice care nu afectează calitatea vizuală și am dus jocul la 89 de FPS.

Mi-a plăcut că niciodată nu te plictisești în The Division 2. Tot timpul găsești ceva de făcut : fie că faci misiuni, fie că ajuți oameni pe stradă sau că vrei să cucerești un punct de control.

Iar partea și mai tare este că jocul te recompensează, fie cu experiență, cu loot sau că-ți face viața mai ușoară. Nu am simțit niciodată că am făcut ceva degeaba sau că mi-am pierdut timpul.

De exemplu, am crezut că punctele de control sunt foarte utile și este binevenită cucerirea lor deoarece stabilizează acea zonă a hărții, primești loot și resurse, iar dacă o vizitezi zilnic primești loot din nou. Apoi dacă ajuți liderii punctului de control cu resurse primești experiență.

În plus, lumea e plină de loot și de obiecte care ți-ar putea fi folositoare. Jocul încurajează explorarea și nu o sa fii dezamăgit ca ai ales calea mai lunga către o misiune.

Luptele în The Division 2 sunt dificile și satisfăcătoare

Luptele sunt distractive, satisfăcătoare și pot fi dificile. NPC-urile sunt în continuare istețe și vor încerca să-ți flancheze poziția astfel încât să te ucidă mai ușor. Dacă nu ești atent te poți găsi într-o situație neplăcută.

Luptele te țin atent și am murit atunci când am devenit prea încrezător în forțele proprii. Ca sa câștigi trebuie sa gândești tactic, sa te ascunzi de focul inamic și să-ți folosești abilitățile speciale.

Acum ai la dispoziție turete, drone, bombe, capcane și fiecare are un impact asupra modului în care abordezi situațiile. Poți să alegi echipament potrivit pentru lupta de la distanță, poți sa alegi să fii mai agresiv cu shotgun și scut, de exemplu. Ideea este că ai de unde alege. Și nu mi s-a părut că un stil de joc anume să fie mai bun decât un altul.

Până și cele trei zone de Dark Zone oferă oportunități diferite de joc: o zonă este bună pentru sniperi, o altă pentru luptă de aproape și o a treia zonă reprezintă o combinație dintre cele două stiluri.

Cert este că mi-a plăcut foarte mult să străbat Washingtonul, să-mi echipez personajul, să ajut pe cine avea nevoie.

Decorurile sunt de asemenea construite excelent. Misiunile din The Division 2 te duc în fel de fel de locuri și am luptat într-un muzeu, într-un hotel sau într-un planetariu. Cei care au lucrat la aceste niveluri chiar s-au străduit să-ți ofere varietate și sunt scene care-ți solicită să-ți schimbi stilul de joc. De aceea, chiar dacă misiunile (narațiunea) nu m-a îndemnat să trec de la un nivel la altul, modul în care au fost construite aceste hărți da.

Un alt element care a contribuit la succesul combat-ului este faptul că inamicii nu mai sunt doar niște bureți de gloanțe. S-a schimbat mecanica de vindecare, iar asta face ca tu, dar și inamicii să muriți mai repede. Opțiunea de „heal” a fost înlocuită cu opțiunea de a pune armură pe tine. Acea armură te protejează de gloanțe. Dacă un inamic ți-a golit bara de armură atunci ești foarte vulnerabil și îți dai duhul foarte repede daca nu aplici un nou strat de armură. Același lucru este valabil și pentru NPC-uri.

Astfel, s-au terminat luptele alea de 30 de minute din The Division.

Există destul conținut și după ce ajungi la nivel maxim

O problemă pe care multe jocuri online cu sisteme de progresie (fie că vb de WoW sau The Division) este că după ce ai trecut de o anumită zonă nu mai ai un motiv temeinic să te reîntorci acolo.

Ubisoft a schimbat strategia și în The Division 2, când ajungi la nivel maxim povestea nu se încheie și totul se schimbă: o facțiune de elită pune mâna din nou pe o mare parte din hartă.

Acesta este endgame-ul și poți să joci din nou anumite misiuni în locuri în care ai mai fost, dar cu alți inamici. Diferențele dintre misiunile de la început și cele de acum sunt îndeajuns de multe încât sa nu te plictisească.

Inamicii sunt mai puternici, dar nu pentru că le-a fost crescută doar rezistența la gloanțe, ci  pentru că dobândesc abilități, arme și tactici de luptă noi. O idee bună deoarece toată harta devine din nou un tărâm de joacă și nu ești limitat doar într-o anumită zonă unde sunt inamicii de nivel mare.

De asemenea, după ce atingi level 30 poți să alegi una dintre cele trei specializări:  sniper, demolitionist și survivalist (precizie, explozie, capcane). Ceea ce-ți dă un nou avânt la joacă. E bine că nu ești blocat într-o specializare și poți să schimbi când ai chef. Astfel că strângi echipament pentru un anumit stil de joc.

Tot pentru endgame a fost implentat și raidul, adică misiuni dificile cu loot bun pentru echipe de opt. Raidul încă nu este disponibil dar va fi implementat mai târziu.

Și dacă ești fan PvP ai ce să faci în acest joc

Regiunele Dark Zone sunt foarte interesante și este elementul care-l face unic pe The Division în marea de looter shooters. Aceste zone sunt locuri unde te lupți cu NPC-uri pentru echipament mai bun. Poți sa intri singur sau în echipă.

Diferența de restul zonelor este că aici alți jucători te pot ataca pentru a-ți fura echipamentul. O pot face când ești ocupat cu NPC-urile sau la momentul de extracție al echipamentului. Ideea este că nu poți avea încredere în nimeni.

Ai putea întâlni un alt jucător și să luptați împreună apoi la momentul când este timp de extracție al echipamentului din acea zonă, coechipierul e până atunci să se întoarcă împotriva ta. Eu am avut experiente și pozitive și negative. Cert este că sentimentul de neîncredere a durat de fiecare dată când eram în Dark Zone.

Bineînțeles, acest comportament este „pedepsit” și toți ceilalți jucători vor fi alertați că cineva a devenit rogue, iar dacă acest este ucis înainte să scape ceilalți vor fi recompensați.

Fanii PvP vor putea juca și meciuri clasice de PvP, unde nu contează loot-ul, NPC-urile sau Dark Zone. Aici intri în echipă alături de alți patru oameni (toți veți avea echipament de aceeași calitate) și vă luptați pentru puncte. Meciurile sunt de tip skirmish sau domination. Până acum, astfel de întâlniri nu erau posibile. Ideea din spate este să dovedească că „skill”-ul este mai important decât echipamentul.

Ubisoft a făcut bine și a introdus aceste meciuri de PvP de 4 vs 4 pe hărți create special pentru astfel de meciuri. Am făcut câteva meciuri de 4 v 4 și experiența este complet diferită față de alte shootere precum Battlefield V, CoD Black Ops 4 sau PUBG. Jocul este mult mai tactic și mai dependent de obstacole după care să te ascunzi. E mai lent și îmi place. Ar trebui să satisfacă nevoile de PvP ale oamenilor pentru perioadele când nu au prea mult timp la dispoziție.

Per total, cel mai satisfăcător la The Division 2 este lupta în echipă, acele momente când legi acțiuni și abilități și reușești să supraviețuiești și să biruiești în luptele grele. Chiar și cu străini cu care nu comunici verbal poți să te sincronizezi și să organizezi niște lupte frumoase.

Ubisoft a bifat multe dintre elementele de succes ale unui shooter online, dar am rămas dezamăgit de lipsa unei narațiuni. Insist pe partea de poveste pentru că, într-un mod simplu, jocul ar putea fi rezumat așa: împuști inamici ca să iei loot mai bun decât ai, apoi împuști alți inamicii ca să iei un loot și mai bun și așa până la infinit. Narațiunea, o poveste coerentă și personaje memorabile, fac ca toată acestă „muncă” de Sisif să merite, să aibă un sens.

Măcar m-am distrat și cred ca o sa revin de fiecare data când Ubisoft o să introducă conținut nou (și anul acesta va face asta masiv).

loading...