De ce e Facebook un parazit pe care îl iubești necondiționat

De ce e Facebook un parazit pe care îl iubești necondiționat
Răzvan Băltărețu
17:58 18.07.2016

De când Facebook e companie listată la bursă, se comportă ca un parazit: infectează gazda, îi controlează „organismul“ și încearcă să-i fure toate elementele utile. Și nu se va opri aici, pentru că totul poate fi închis într-o bulă albastră.

Compar Facebook cu un parazit, dar ar trebui să te gândești ca la unul uman. Unul pe care îl primești în casă, iar la finalul șederii descoperi că nu mai ești deloc ca atunci când a intrat și nici măcar nu știi ce mai e al tău și ce ai voie să faci. Cea mai nouă încercare a Facebook este integrarea SMS-urilor în Messenger.

Este evidentă mișcarea, deoarece aplicația se apropie de un miliard de utilizatori, iar volumul de SMS-uri trimise scade de la an la an. În România lui 2015 au fost trimise 20 de miliarde de SMS-uri, așa că, Facebok fiind, de ce să nu le integrezi într-unul dintre produsele tale mari. Problema de acum este un semnal de alarmă și pentru Android: e prea ușor pentru un dezvoltator să facă ce vrea cu neatenția oamenilor. Astfel, nu ai cum să refuzi să primești mesaje în Messenger, ai doar un „OK“ și „Settings“ prea mic ca să-l iei în seamă, mai ales dacă nu ești obișnuit cu trucurile companiilor.

Totodată, Facebook încalcă o regulă a Android: vrei permisiune într-o zonă nouă a sistemului de operare, ceri voie. Messenger doar preia SMS-urile fără să mai întrebe așa cum o soacră știe ea mai bine și aranjează casa după capul ei. Este doar o decizie dintr-un lung șir de încercări mai mult sau mai puțin nereușite ale Facebook de a închide în propria sa curte utilizatorii.

Facebook Home, începutul invadării unui smartphone

Pe 12 aprilie 2013, Facebook a anunțat Home. S-au gândit experții rețelei că oamenii iubesc atât de mult rețeaua, încât vor să vadă orice mesaj, orice poză, orice și oricând pe ecranul principal. A fost un eșec, deși împreună cu HTC Facebook a lansat și un smartphone. Cu Home era totul „in your face“, acum și aici, fără să ai libertatea de a selecta, fără a vedea și altceva în afară de Facebook. Și, să fiu înțeles, oamenii stau mult pe această rețea, dar nici chiar 24 de ore din 24.

Cum ziceam și atunci, într-un preview al Home, „este dedicată integral celor care petrec foarte mult pe reţeaua socială, care vor să fie mereu la curent cu ce publică paginile preferate sau prietenii. Este obositor să tot vezi poze, mesaje şi link-uri de fiecare dată când îţi deschizi telefonul. (…) Eu am preferat să o dezinstalez, prefer să văd poze de slabă calitate sau pur şi simplu proaste doar în fluxul de ştiri de pe Facebook, nu şi pe ecranul principal al telefonului meu“. Aproape un an mai târziu echipa de dezvoltatori era dizolvată.

A venit ideea „Chat heads“ prin care vezi, într-un grup de bule, mesajele din Messenger undeva într-un colț al ecranului (pe Android) sau undeva într-un colț al aplicației de Facebook (pe iOS). Am urât mereu opțiunea aceasta, deoarece pune prea multă presiune pe răspuns. Primesc mesaj, văd preview, trebuie să răspund, nu? Ei bine, nu apreciez acest tip de presiune. Cum am oprit și sunetele, și vibrațiile, și preview-urile de mesaje.

Uneori, e nevoie să îți definești limitele tocmai pentru a avea un spațiu dincolo de Facebook.

Înainte de SMS-uri în Messenger, Facebook a mai avut o idee: de ce nu ar forța instalarea aplicației Moments pentru a sincroniza doar așa imaginile din telefon cu cele din server? Așa că va forța și schimbarea asta. Mai înainte, a forțat oamenii să migreze din browser în Messenger. Și mai înainte a scos chat-ul din Facebook în Messenger. După astfel de mutări te simți ca o oaie căreia îi sunt puse în față garduri ca să știe încotro e stâna.

Google a pornit cu sloganul „Don’t be evil“, dar Facebook n-are nicio problemă să fie cum vrea, astfel încât să aibă succes. Schimbă algoritmul din Instagram (ca pe Facebook), alterează rezultate din News Feed ca să vadă cum reacționezi și a ajustat setările, astfel încât să vezi doar ceea ce convine intereselor tale – bulei tale.

De aceea în fluxul tău de știri Nicușor Dan a câștigat Capitala și Gabriela Firea e doar o femeie cu mentalități învechite. Realitatea este însă alta.

Bine, și ce soluție am?

Desigur că nu am să-ți propun nicio soluție, că n-am scris ditamai textul ca să mă erijez în dasclă, pastor, life coach sau mai știu eu ce învățător pentru popor. Nici nu pot să-ți spun să pui mâna pe topor, bardă și par ca să mergem în Silicon Valley pentru dreapta revoluție! Singurul aspect de care trebuie să ții cont e că nimic din ceea ce o companie îți oferă nu este, în primă fază, gândit pentru tine. Este pentru timpul tău dat ei, investit în produsele ei.

De exemplu, cât ai ieși din Messenger ca să trimiți un SMS, poți sta acolo. Dacă ai iPhone, s-ar putea să folosești iMessage și deja stai mai mult timp departe de Messenger. Din fericire pe iOS permisiunile sunt ceva mai bine respectate (oarecum).

Facebook, cum ziceam la început, este un parazit care îți dă, în schimb, un mediu în care poți socializa, agăța, informa, comunica sau pur și simplu pierde timpul. Rămâne însă același produs care, pas cu pas, se instalează într-un loc și îl cucerește până îl seacă de bucurie. Este și acesta un motiv pentru care tinerii migrează spre Snapchat.

Ar trebui să ții cont însă că poți avea o mică răscoală contra Facebook. Niciun link să nu se deschidă în aplicația rețelei, totul extern în alte browsere, niciun video să nu pornească automat și niciodată să nu-i dai mai multe permisiuni decât ai nevoie tu pentru ceea ce faci (pe Android Marshmallow poți controla asta). De asemenea, fără etichetări care necesită recunoaștere facială și fără localizare pornită, astfel încât să-ți știe tot parcursul.

Dar acestea sunt reguli de bun-simț pe care trebuie să le aplici pe tot internetul, că Facebook, deși e imensă, e doar un vârf de aisberg. Facebook nu e chiar un drog, cum l-ar considera mulți oameni, ci un televizor al noii generații de utilizatori. Aceștia îl deschid, îi urmăresc conținutul și intervin pentru bunăstarea, nervii sau epatarea lor. Și, din păcate, îi permit prea multe și îl iau prea în serios.

Comentarii
loading...