Voyager 1 pierde încă o parte din voce. NASA a închis un instrument-cheie ca să țină legendarul vehicul spațial în viață

Voyager 1, cea mai îndepărtată creație a omenirii, continuă să călătorească prin spațiul interstelar, dar fiecare nou an îi consumă puțin câte puțin energia rămasă. În aprilie 2026, NASA a fost nevoită să ia o nouă decizie dureroasă: oprirea unuia dintre instrumentele științifice ale sondei pentru a-i prelungi viața. Potrivit Jet Propulsion Laboratory, instrumentul LECP, folosit pentru măsurarea particulelor încărcate de energie joasă, a fost închis după o scădere neașteptată a nivelului de putere.

Măsura nu este una simbolică, ci una de supraviețuire. Voyager 1, lansată în 1977 și ajunsă de mult dincolo de heliosferă, funcționează cu energie produsă de căldura generată de plutoniu radioactiv în descompunere. În fiecare an, sonda pierde aproximativ 4 wați de putere, iar echipa de la sol trebuie să aleagă constant ce mai poate rămâne pornit și ce trebuie sacrificat. NASA spune că oprirea LECP este, în acest moment, cea mai bună soluție pentru a menține misiunea activă cât mai mult timp.

Decizia arată cât de fragil a devenit acest simbol al explorării spațiale. Voyager 1 nu mai este de mult o misiune obișnuită, ci un miracol tehnologic care continuă să trimită date dintr-o regiune a cosmosului unde nicio altă navă construită de om nu a ajuns. Tocmai de aceea, orice instrument oprit înseamnă mai puțină știință, dar și mai mult timp câștigat pentru ceea ce a mai rămas funcțional.

Ce s-a întâmplat cu Voyager 1 și de ce a fost oprit instrumentul

Potrivit NASA, problema a apărut la sfârșitul lunii februarie, în timpul unei manevre de rotație de rutină. În acel moment, nivelul de putere al sondei a scăzut neașteptat, iar echipa de ingineri a trebuit să reacționeze rapid. Riscul era ca o nouă scădere să declanșeze sistemul de protecție al sondei, care ar fi început singur să oprească alte componente, fără ca echipa să mai poată controla cu precizie ordinea sacrificiilor.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Instrumentul ales pentru oprire a fost LECP, adică Low-Energy Charged Particles. Acesta măsoară ioni, electroni și raze cosmice de energie joasă provenite atât din Sistemul Solar, cât și din galaxie. De aproape 49 de ani, LECP a oferit date importante despre mediul interstelar, inclusiv despre structura și densitatea particulelor din spațiul aflat dincolo de influența directă a Soarelui. Comenzile pentru oprire au fost trimise pe 17 aprilie, au avut nevoie de aproximativ 23 de ore ca să ajungă la sondă, iar procesul complet de închidere a durat peste trei ore.

Din cele 10 instrumente științifice originale de la bord, Voyager 1 mai are acum doar două active. NASA precizează că acestea sunt instrumentul care ascultă undele de plasmă și cel care măsoară câmpurile magnetice. Ambele continuă să funcționeze bine și trimit date dintr-un teritoriu pe care omenirea încă îl descoperă aproape exclusiv prin ochii acestor sonde îmbătrânite, dar incredibil de rezistente.

Cum încearcă NASA să mai prelungească viața sondei legendare

Oprirea LECP nu înseamnă finalul apropiat al misiunii, ci o gură de oxigen. NASA spune că această măsură oferă cam un an de respiro, timp în care inginerii lucrează la o soluție mai ambițioasă de economisire a energiei pentru ambele sonde Voyager. Planul poartă numele „Big Bang” și urmărește înlocuirea unor grupuri de dispozitive alimentate cu variante care consumă mai puțin, astfel încât nava să rămână suficient de caldă și stabilă pentru a continua observațiile.

Vezi și:

NASA pierde una dintre cele mai importante sonde de pe Marte. Misiunea MAVEN, declarată oficial încheiată după peste 10 ani

VIDEO | Un meteor a explodat deasupra SUA cu o forță uriașă. NASA spune că energia a fost cât a unei bombe convenționale cu 300 de tone de TNT

Interesant este că NASA nu a abandonat complet LECP. Inginerii au lăsat pornit un mic motor care rotește senzorul pentru a scana în toate direcțiile, în speranța că, dacă vor reuși să câștige suficientă energie în viitor, instrumentul ar putea fi repornit. Asta spune multe despre filozofia acestei misiuni: nimic nu este aruncat definitiv, atâta timp cât există o șansă, oricât de mică, de a recupera capacități științifice.

Voyager 1 a fost lansată pe 5 septembrie 1977 pentru o misiune care trebuia să dureze doar câțiva ani, dar a ajuns să funcționeze aproape jumătate de secol. A traversat frontiera interstelară în 2012 și rămâne cel mai îndepărtat obiect creat de om. Faptul că NASA este încă obligată să aleagă între instrumente, căldură și autonomie arată nu doar cât de veche este sonda, ci și cât de extraordinară a fost construcția ei.

Povestea Voyager 1 intră astfel într-o nouă etapă, una în care fiecare watt contează și fiecare decizie poate mai cumpăra câteva luni sau chiar ani de știință. Nu mai vorbim despre gloria unei lansări istorice, ci despre o luptă de uzură purtată la 25 de miliarde de kilometri depărtare. Iar tocmai asta face misiunea și mai impresionantă: chiar și aproape epuizată, Voyager 1 continuă să vorbească pentru omenire dintr-un loc în care nimeni altcineva nu a ajuns.

Cum arată acum Aero1200, cartierul unde un Boeing 747 va fi montat între două turnuri uriașe