Studiu 2026: Pisicile nu își văd stăpânii ca „refugiu sigur”, arată cercetătorii

Pisicile sunt adesea percepute ca fiind afectuoase, atașate și profund legate de oamenii cu care trăiesc. Însă un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria sugerează că relația dintre feline și stăpânii lor este diferită, din punct de vedere emoțional, față de cea observată la câini.

Conform concluziilor publicate în revista Applied Animal Behaviour Science, pisicile nu dezvoltă același tip de atașament de dependență pe care îl manifestă câinii. Mai exact, ele nu par să își considere stăpânii drept o sursă esențială de protecție sau confort în situații stresante.

Experimentul care a analizat atașamentul pisicilor

Cercetarea a fost coordonată de Peter Pongracz și a inclus 15 pisici de terapie, supuse unui test comportamental cunoscut sub numele de „situația stranie”. Acest protocol este utilizat frecvent pentru a evalua tiparele de atașament la animale și presupune expunerea subiecților la diferite scenarii: prezența stăpânului, a unui străin, a ambilor sau absența completă a acestora.

În cadrul experimentului, cercetătorii au urmărit semne precum apropierea fizică de stăpân, urmărirea acestuia în încăpere sau apariția unor reacții de anxietate atunci când era lăsat singur. Rezultatele au arătat că pisicile nu au manifestat preferințe semnificative pentru stăpâni în comparație cu persoanele necunoscute.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

Felinele sociabile au acceptat interacțiuni și mângâieri atât din partea stăpânilor, cât și a străinilor, în timp ce pisicile mai rezervate au evitat contactul în mod similar cu ambele categorii. Cu alte cuvinte, comportamentul lor nu a indicat o dependență emoțională clară față de persoana cu care trăiesc.

Potrivit coordonatorului studiului, pisicile pot avea o relație funcțională și armonioasă cu oamenii, însă nu par să se bazeze pe aceștia ca pe un „refugiu sigur” în momente de nesiguranță.

Câinii și pisicile: două tipuri diferite de legături cu oamenii

Diferențele devin evidente atunci când comparăm comportamentul pisicilor cu cel al câinilor. În situații noi sau stresante, câinii tind să caute apropierea stăpânului, folosindu-l drept punct de sprijin emoțional. Ei pot manifesta anxietate atunci când sunt lăsați singuri și se liniștesc vizibil la revenirea proprietarului.

Vezi și:

Pisicile nu pot simți gustul dulce. Descoperirea genetică ce explică unul dintre cele mai cunoscute comportamente feline

Sir David Attenborough, legenda documentarelor BBC despre natură, la 100 de ani. INTERVIU EXCLUSIV cu Tom Hugh-Jones despre „Wild London”, animale urbane și lecțiile primite de la celebrul realizator

Pisicile, în schimb, au un profil mai independent. Explicația ar putea fi legată de istoria lor evolutivă. Spre deosebire de câini, care au fost selecționați timp de mii de ani pentru cooperare strânsă cu oamenii, pisicile au păstrat mai mult din natura lor de prădători solitari. În mediul sălbatic, ele își procură singure hrana și nu depind de un lider de grup pentru supraviețuire.

Cercetătorii subliniază că pisicile domesticite pot supraviețui și în absența stăpânilor, adaptându-se relativ rapid la un trai independent. Acest lucru nu înseamnă că nu pot forma legături cu oamenii, ci că natura acestor legături este diferită de cea întâlnită la câini.

În plus, studiul sugerează că pentru pisici este avantajos, din punct de vedere adaptativ, să fie sociabile cu oamenii. De-a lungul istoriei, conviețuirea cu oamenii le-a oferit acces facil la hrană, în special la rozătoare, în gospodării și ferme. Relația a fost, în mare măsură, una bazată pe beneficii reciproce.

Poate șeful să te sune după program? Ce spune Codul Muncii