Spider-Man: Brand New Day aruncă în aer MCU: Hulk și Punisher transformă filmul într-un spectacol brutal

Spider-Man se întoarce în cinema cu o energie pe care Universul Marvel părea că a pierdut-o în ultimii ani. „Spider-Man: Brand New Day”, distribuit în România de InterCom Film sub titlul „Omul-Păianjen: O nouă zi”, poate fi văzut în avanpremieră începând de astăzi, 29 iulie, înaintea lansării oficiale din 31 iulie.

Este un film gălăgios. Rapid. Plin de culoare, impact și scene construite special pentru marele ecran. L-am văzut în format 3D, în sala Ultra de la Cineplexx Băneasa, cu Dolby Atmos. Nu cred că s-ar fi putut alege, pentru premiera de presă, un cadru mai bun pentru acest film. Sunetul se simte fizic. Exploziile par că trec prin scaun. Pânzele lui Spider-Man traversează sala, iar fiecare lovitură dată de Hulk are o greutate aproape reală.

Am ieșit mulțumită. Filmul m-a ținut în priză aproape permanent. Nu este cea mai profundă poveste Marvel și nici cel mai inteligent scenariu Spider-Man, dar funcționează foarte bine ca spectacol. Este un blockbuster făcut pentru cinema, nu pentru un ecran mic urmărit în timp ce verifici telefonul.

Un Spider-Man mai matur, singur și împins la limită

„Brand New Day” continuă consecințele finalului din „Spider-Man: No Way Home”. Lumea nu își mai amintește cine este Peter Parker. MJ nu îl mai cunoaște cu adevărat, iar Ned și-a continuat viața. Peter a rămas doar cu masca, costumul și responsabilitatea de a proteja un oraș care nu știe nimic despre sacrificiul lui.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Tom Holland joacă foarte bine această versiune mai matură a personajului. Nu mai este adolescentul care încearcă să ascundă un costum într-o excursie școlară. Peter este obosit. Singur. Uneori furios. Încearcă să accepte că oamenii pe care îi iubește sunt mai în siguranță fără el, deși fiecare întâlnire cu ei îl lovește mai tare decât orice adversar.

Destin Daniel Cretton, regizorul cunoscut pentru „Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings”, păstrează umorul caracteristic filmelor cu Tom Holland, dar îi oferă personajului ceva mai multă greutate. Filmul este scris de Chris McKenna și Erik Sommers, iar printre producători se află Kevin Feige, Amy Pascal, Avi Arad și Rachel O’Connor. Echipa nu reinventează franciza, însă îi schimbă ritmul și scara.

Peter Parker luptă acum permanent. Nu mai există o delimitare clară între viața sa obișnuită și cea de supererou. Tocmai această presiune începe să producă o transformare pe care nici el nu o înțelege. Puterile sale evoluează, reacțiile devin mai violente, iar corpul pare că încearcă să se adapteze unui pericol pe care mintea încă nu îl poate identifica.

Din păcate, partea emoțională nu primește întotdeauna suficient timp. Filmul ridică idei interesante despre izolare, identitate și trauma de a fi uitat de toți. Apoi apare următoarea urmărire, următorul monstru sau următoarea explozie. Povestea rămâne decentă, dar este deseori împinsă în spate de spectacol.

Hulk, Punisher și telepata interpretată de Sadie Sink

Prezența lui Hulk este unul dintre marile atuuri ale filmului. Mark Ruffalo revine în rolul lui Bruce Banner și își păstrează naturalețea care a făcut personajul atât de simpatic. Relația dintre Banner și Peter nu este doar o scuză pentru a-i pune pe cei doi în același cadru. Bruce înțelege mai bine decât oricine cum este să simți că propriul corp se poate întoarce împotriva ta.

Bineînțeles, întâlnirea dintre Spider-Man și Hulk duce și la unele dintre cele mai spectaculoase momente ale filmului. Este genul de confruntare care justifică biletul 3D. Hulk nu pare o simplă animație aruncată peste imagine. Are masă. Are forță. Atunci când lovește asfaltul, sala pare că se mișcă odată cu el.

Jon Bernthal aduce o energie complet diferită în rolul lui Frank Castle. The Punisher intră în film ca o lamă aruncată într-o cameră plină de baloane colorate. Este violent, rece și permanent pregătit să depășească limita pe care Spider-Man refuză să o treacă.

Interacțiunile dintre Peter și Frank Castle sunt printre cele mai bune momente. Nu doar pentru că cei doi se ceartă sau luptă. Reprezintă două răspunsuri opuse la aceeași întrebare: ce faci cu oamenii care continuă să rănească alți oameni? Spider-Man încearcă să salveze. Punisher încearcă să elimine definitiv problema. Tom Holland și Jon Bernthal vând foarte bine această tensiune.

Marea surpriză este însă Sadie Sink. Actrița din „Stranger Things” interpretează o tânără telepată aflată în centrul misterului. Filmul se joacă mult cu percepția, vocile și imaginile pe care personajele nu știu dacă le pot considera reale. Sink are o prezență stranie. Uneori fragilă. Alteori amenințătoare.

Mi-a plăcut faptul că personajul ei nu este explicat imediat printr-un monolog interminabil. Descoperim treptat ce poate face și cât de periculoasă ar putea deveni. Totuși, filmul păstrează suficiente întrebări pentru următoarele producții Marvel. Sadie Sink pare adusă aici nu doar pentru acest conflict, ci pentru o poveste mult mai mare.

Zendaya rămâne în umbră, iar efectele acoperă povestea

Zendaya revine în rolul lui MJ, însă nu are atât de mult de făcut pe cât mă așteptam. Personajul este important pentru motivația lui Peter. Prezența ei îl rănește, îl ține legat de trecut și îi amintește ce a pierdut. Cu toate acestea, actrița nu este pusă suficient în valoare.

Există câteva momente emoționale bune. Zendaya și Tom Holland au în continuare chimie, chiar dacă personajele lor nu mai au relația de altădată. Dar MJ dispare pentru perioade destul de lungi, iar rolul ei pare uneori redus la reacțiile pe care le provoacă în Peter.

Mi-ar fi plăcut ca filmul să stea mai mult lângă ea. Să vedem ce simte. Să înțelegem dacă există fragmente de memorie sau senzații pe care vraja nu le-a șters complet. „Brand New Day” atinge această posibilitate, dar nu o dezvoltă suficient. Preferă să se întoarcă repede la acțiune.

Iar acțiunea este, trebuie să recunosc, foarte bună. Scenele de luptă sunt clare. Mișcările lui Spider-Man au fluiditate. Orașul pare uriaș, viu și permanent pe punctul de a se prăbuși. Efectele vizuale domină filmul, iar experiența 3D le amplifică enorm.

Dolby Atmos a contribuit la atmosferă poate mai mult decât mă așteptam. Sunetele veneau din toate direcțiile. Elicopterele treceau deasupra sălii. Loviturile lui Punisher erau seci și brutale. Hulk suna ca o clădire care se rupe în două. Muzica lui Michael Giacchino completa foarte bine această avalanșă.

Problema este că scenariul nu poate concura mereu cu imaginea. Povestea este decentă. Are câteva idei bune și momente emoționale sincere. Nu este însă suficient de puternică pentru a rămâne în minte la fel de clar precum confruntările. La final, îmi aminteam mai bine cum arătase o explozie decât ce spusese un personaj într-o scenă importantă.

Asta nu face filmul slab. Din contră. „Spider-Man: Brand New Day” este foarte bun ca experiență de cinema. Are energie. Are actori potriviți. Are umor și suficientă emoție. Nu m-am plictisit. M-a ținut în priză, iar cele peste două ore au trecut foarte repede.

Atenție, urmează un spoiler despre scena de după generic.

Filmul are o singură scenă, plasată la finalul complet al genericului. Indiciul primit sugerează că Spider-Man nu se mai află pe Pământ. Este o scenă scurtă, dar schimbă imediat dimensiunea poveștii. După un film relativ urban, construit în jurul străzilor, al criminalității și al conflictelor personale, Marvel ridică din nou privirea spre spațiu și multivers. Unde va fi scena din următorul film Spider-Man? Îl trimite pe Peter într-o aventură alături de Avengers? Revine Doctor Strange și multiversul? Este o legătură directă cu „Avengers: Doomsday” sau cu „Secret Wars”? Nu primim un răspuns clar.

Poate că exact acesta este scopul. „Brand New Day” începe ca o poveste despre un băiat singur într-un apartament modest și se termină privind către ceva mult mai mare decât Pământul. Unde ajunge Spider-Man și cine îl va găsi acolo rămâne de văzut.

Până atunci, filmul merită văzut în cinema. Preferabil într-o sală mare, cu un sistem audio puternic și, ideal, în 3D. Povestea nu este extraordinară, dar spectacolul este. Iar uneori este suficient ca Spider-Man, Hulk și Punisher să intre în același film și să facă totul să explodeze.

De ce unele cabluri USB-C nu funcționează cu PC-ul tău, deși se potrivesc perfect în port