Șoferii Tesla care au plătit mii de euro pentru FSD primesc același răspuns după 7 ani: „mai așteptați”
Pentru mulți clienți Tesla din Europa, promisiunea Full Self-Driving a fost una dintre cele mai seducătoare componente ale experienței de achiziție. Ideea că plătești din timp pentru o funcție care se va îmbunătăți constant prin actualizări software, până la un nivel apropiat de condus autonom real, a justificat pentru unii o sumă deloc neglijabilă. Problema este că, după ani de așteptare, pentru o parte dintre acești proprietari, realitatea începe să arate mult mai puțin spectaculos decât promisiunea inițială.
Un caz care atrage acum atenția în toată Europa este cel al unui proprietar olandez de Tesla Model 3 echipat cu HW3, care a plătit 6.400 de euro pentru FSD încă din 2019. După șapte ani în care a așteptat activarea promisă a funcțiilor, omul a sunat la Tesla pentru a cere explicații. Răspunsul primit a fost unul care riscă să inflameze și mai tare situația juridică deja tensionată: i s-a spus, în esență, să mai aștepte.
Tesla nu mai are un răspuns clar pentru clienții cu HW3
Mischa Sigtermans, proprietarul olandez care a lansat și o platformă colectivă de revendicare pentru posesorii de Tesla cu HW3, a vrut să afle direct de la companie când va primi, în sfârșit, funcția pentru care a plătit. Contextul este cu atât mai important cu cât autoritatea auto RDW din Olanda a acordat recent omologare pentru FSD Supervised, o premieră la nivelul Uniunii Europene. Numai că această versiune aprobată funcționează doar pe computerele mai noi AI4, nu și pe HW3, adică exact hardware-ul pe care se află multe Tesla vândute în ultimii ani.
În convorbirea telefonică relatată de Sigtermans, răspunsul Tesla la întrebarea când vine FSD pe HW3 a fost dezarmant prin lipsa de claritate. Nu doar că nu există un termen, dar reprezentantul companiei ar fi spus că nu există informații nici măcar dacă această funcție va ajunge vreodată pe respectivele mașini. Cu alte cuvinte, nu mai vorbim de o întârziere temporară, ci de posibilitatea explicită ca produsul promis și plătit să nu mai fie livrat deloc în forma așteptată.
Situația devine și mai delicată în momentul în care intră în discuție factura inițială. Potrivit proprietarului, documentele din 2019 nu vorbeau despre o variantă „supervised”, „lite” sau redusă a sistemului, ci despre capacitatea completă de self-driving. Tocmai de aceea, răspunsul generic de tipul „nu avem informații” poate fi interpretat de mulți clienți ca o evitare a esenței problemei. Cu cât Tesla amână mai mult o poziție fermă, cu atât riscă să confirme percepția că nu mai are o soluție coerentă pentru generația HW3.
Promisiunile vechi se lovesc acum de realitatea tehnică
Povestea HW3 nu a devenit problematică peste noapte. Ani întregi, Tesla a sugerat că hardware-ul instalat pe aceste mașini este suficient pentru a ajunge la nivelul promis, prin simple actualizări de software. Apoi, în timp, au apărut tot mai multe indicii că între HW3 și AI4 există o diferență de capabilități care nu mai poate fi mascată ușor. În 2024, chiar oameni-cheie din zona de AI a companiei au recunoscut că HW3 rulează un model mai mic, cu compromisuri și soluții de avarie.
Momentul cu adevărat sensibil a venit în 2025, când Elon Musk a admis că mașinile cu HW3 pentru care a fost cumpărat FSD vor avea nevoie de înlocuirea computerului. O astfel de declarație schimbă complet datele problemei. Dacă hardware-ul vândut ca fiind suficient nu mai este suficient, atunci discuția nu mai este una teoretică, ci una contractuală și, foarte posibil, juridică. Cu toate acestea, la mai bine de un an de la acea recunoaștere, Tesla nu are încă în Europa nici program clar de retrofit, nici politică limpede de rambursare, nici calendar concret.
Mai mult decât atât, compania ar fi promis vag o variantă redusă de FSD pentru HW3, un fel de v14 Lite, dar aceasta nu mai seamănă cu produsul pentru care oamenii au plătit inițial. Problema nu este doar că întârzierea a durat foarte mult, ci că produsul final ar putea fi substanțial mai slab decât cel vândut în broșură și în discursul de marketing. Pentru mulți proprietari, acesta este punctul în care frustrarea începe să se transforme în acțiune colectivă.
Europa ar putea deveni locul unde Tesla plătește nota de plată
Cazul din Olanda este important nu doar prin simbolistică, ci și prin dimensiunea pe care începe să o capete. Platforma lansată de Sigtermans ar fi adunat deja circa 3.000 de proprietari din 29 de țări europene, cu achiziții totale de milioane de euro pentru FSD. În momentul în care FSD a fost aprobat în Europa, dar doar pentru mașinile cu hardware nou, prejudiciul a devenit mult mai ușor de explicat și cuantificat. Clienții cu HW3 văd acum concret ce primesc alții și ce le lipsește lor, deși au plătit pentru aceeași promisiune.
Aici intervine și particularitatea europeană. Legislația de protecție a consumatorului este, în multe state membre, mai dură și mai structurată decât în alte piețe. Dacă o companie a vândut o capabilitate pe care nu o poate livra în condițiile promise, instanțele și mecanismele colective de despăgubire pot deveni un risc foarte real. În țări precum Olanda, Germania sau Franța, astfel de litigii nu mai sunt deloc o simplă amenințare teoretică.
Tesla pare prinsă între propriile promisiuni istorice și limitele tehnice ale unei generații de hardware pe care a prezentat-o mult timp ca fiind suficientă. Răspunsul „mai așteptați” poate părea banal într-un call center, dar în fața unui judecător european ar putea suna ca o dovadă de lipsă de soluție, nu de răbdare cerută legitim. Iar dacă acest conflict va ajunge într-adevăr în instanță, exact această lipsă de claritate s-ar putea întoarce foarte scump împotriva companiei.