Și-a transformat camera liberă într-un computer sovietic uriaș. Are 460 de tuburi vechi de peste 70 de ani și încălzește toată încăperea

Într-o perioadă în care procesoarele moderne înghesuie miliarde de tranzistori într-o bucată de siliciu cât o monedă, un pasionat britanic a ales exact direcția opusă. Un pensionar care se prezintă simplu drept „Mike” și-a construit acasă un computer funcțional folosind sute de tuburi electronice sovietice fabricate după o tehnologie veche de peste șapte decenii. Proiectul ocupă o bună parte dintr-o cameră, degajă suficientă căldură încât să o încălzească și are nevoie de aproximativ un sfert de oră doar pentru a fi gata de lucru. Povestea spectaculoasă a fost relatată de The Register.

Proiectul este și un exemplu extrem al revenirii interesului pentru tehnologia retro. În timp ce unele calculatoare vechi au ajuns obiecte de colecție extrem de scumpe, Mike nu s-a mulțumit să restaureze un PC din anii ’80. A coborât cu câteva generații tehnologice mai jos și a reconstruit practic modul în care funcționau calculatoarele înainte ca tranzistorul și circuitele integrate să schimbe complet industria.

Computerul are 460 de tuburi sovietice și încălzește întreaga cameră

Mașina folosește 460 de tuburi electronice 6N3P reciclate, provenite din Europa de Est și fabricate după un design sovietic din anii 1950. Fiecare tub conține două triode, ceea ce înseamnă că întregul computer dispune de 920 de triode termionice. Acestea folosesc căldura pentru a elibera electroni și pentru a realiza operațiunile logice necesare funcționării sistemului. Tuburile sunt montate pe 46 de plăci cu câte zece unități, conectate la cinci plăci principale de tip backplane.

Problema este că multe dintre componente au fost deja folosite și apoi au stat depozitate timp de peste 50 de ani. Durata nominală de viață a unora dintre tuburile 6N3P era de aproximativ 500 de ore, astfel că Mike nu știe cât mai poate rezista fiecare componentă. Diferențele de fabricație l-au obligat să testeze individual numeroase piese și chiar să construiască un banc special de testare după ce calculele teoretice nu s-au potrivit întotdeauna cu rezultatele practice.

Vezi și:

Cine este Natalia Intotero, propusă la Ministerul Mediului. Detaliul din declaraţia de avere care iese în evidenţă, nu se potriveşte

Computerul are nevoie de aproximativ 10-15 minute după pornire pentru ca temperaturile și nivelurile electrice să se stabilizeze. Toate tuburile pornesc în stări aleatorii, astfel încât sistemul trebuie resetat înainte de utilizare. Efectul secundar este foarte concret: cele 460 de tuburi produc atât de multă căldură încât Mike descrie încăperea drept una „caldă și confortabilă”. Pentru siguranță, ține și un extinctor în apropiere.

Funcționează după principii folosite și de computerele programului Apollo

În interior, computerul este construit aproape exclusiv cu porți logice NOR. Alegerea a simplificat arhitectura, dar are și o conexiune interesantă cu istoria explorării spațiale: familia de calculatoare Apollo Guidance Computer folosea, la rândul său, logică bazată pe porți NOR. Acestea au făcut posibilă ghidarea misiunilor Apollo într-o epocă în care puterea de procesare disponibilă era minusculă în comparație cu cea a dispozitivelor actuale.

Playtech a relatat anterior cât de modest era hardware-ul folosit pentru misiunea Apollo 11 și primul zbor cu echipaj care a dus oamenii pe Lună. Apollo Guidance Computer avea doar aproximativ 72 KB de memorie și funcționa la aproximativ 1 MHz, dar arhitectura și software-ul său au fost suficient de robuste pentru una dintre cele mai importante misiuni din istoria tehnologiei.

Computerul lui Mike este, evident, un proiect personal și nu trebuie comparat ca performanță cu sistemele moderne. Poate efectua operațiuni matematice pe 16 biți și dispune de numai 16 instrucțiuni, codificate printr-un registru de instrucțiuni de 4 biți. Mike l-a configurat, printre altele, să genereze un șir Fibonacci pe 64 de biți. Scopul său nu este însă viteza, ci posibilitatea de a vedea efectiv funcționarea unui computer la nivelul cel mai elementar.

Următorul proiect este un simulator de zbor pentru nepoți

Planul cel mai spectaculos este transformarea mașinii într-un simulator foarte simplu de zbor. Mike dezvoltă pentru nepoții săi un program inspirat de dirijabilul britanic R80. Scenariul imaginar presupune că aeronava pleacă de la Brighton spre Paris, iar utilizatorul poate controla balastul, eliberarea gazului, puterea motoarelor, profundorul, direcția și sistemul de amarare.

Nu trebuie să te aștepți însă la grafică 3D. Computerul nici măcar nu are un monitor convențional. Una dintre ieșirile sale controlează un afișaj mecanic recuperat de la un vechi ceas dintr-o gară British Rail, iar poziția dirijabilului este calculată periodic și reprezentată prin valorile generate de sistem. Este o formă de computing mult mai apropiată de instalațiile electronice experimentale decât de jocurile moderne.

Mike spune că interesul său pentru asemenea calculatoare s-a transformat într-o adevărată „dependență”. Acesta este deja al treilea sistem cu tuburi pe care îl construiește după primul proiect realizat în 2021. Pasiunea pentru asemenea dispozitive se înscrie într-un fenomen mai larg de redescoperire a tehnologiei vechi, de la consolele construite în anii ’80 până la computere precum ZX Spectrum, popularizate de inventatori precum Sir Clive Sinclair.

Există însă și dezavantaje pe care niciun laptop modern nu le mai are. Sistemul necesită ajustări regulate, iar pentru că este montat pe un panou uriaș pe perete, Mike are nevoie inclusiv de o scară pentru mentenanță. Unul dintre computerele sale anterioare a făcut chiar „BANG” de două ori. Cel actual, spune creatorul său, „s-a purtat frumos” până acum. Probabil este și unul dintre puținele calculatoare din 2026 pentru care trusa de depanare include în mod legitim o șurubelniță, o scară și un extinctor.

Ai 35 de ani de muncă și mai lucrezi încă trei. Câți bani în plus poți primi la pensie pentru anii 36, 37 și 38