Scandalul halucinațiilor AI la ANAF: Fiscul ar respinge contestații cu legi și hotărâri care nu există
Inteligența artificială intră tot mai adânc în mecanismele administrației fiscale, dar primele semnale din practică arată că digitalizarea poate deveni periculoasă atunci când este folosită fără verificare umană reală. În cazul ANAF, avocații avertizează că unele decizii de respingere a contestațiilor fiscale ar ajunge să fie motivate cu argumente generate de AI, inclusiv cu trimiteri la articole de lege inexistente, hotărâri judecătorești inventate sau practici juridice care nu au o bază reală.
Problema nu ține doar de o eroare tehnică spectaculoasă, ci de efectele directe asupra contribuabililor, conform unei analize Adevarul. Atunci când o persoană sau o companie contestă o decizie fiscală, are dreptul să primească o motivare clară, verificabilă și întemeiată pe legislația în vigoare. Dacă răspunsul autorității conține „halucinații” generate de inteligența artificială, apărarea devine mult mai dificilă, iar încrederea în instituție este serios afectată.
De ce pot deveni periculoase argumentele generate de AI
Avocata Elena Grecu atrage atenția că folosirea unor sisteme de inteligență artificială care produc argumente juridice nereale nu poate fi tratată ca o simplă imperfecțiune tehnologică. În opinia sa, fenomenul poate reprezenta o vulnerabilitate sistemică, cu potențialul de a vicia chiar deciziile administrativ-fiscale emise de stat.
În centrul problemei se află lipsa unei verificări umane reale. AI-ul poate formula texte convingătoare, poate imita limbajul juridic și poate construi raționamente aparent solide. Tocmai de aceea, riscul este mai mare: un document poate părea profesionist, dar să se sprijine pe prevederi care nu există. Pentru contribuabil, diferența dintre un articol autentic și unul inventat poate fi greu de identificat fără sprijin juridic.
Regulamentul european privind inteligența artificială, AI Act, impune obligații importante în cazul sistemelor cu impact asupra drepturilor persoanelor. Printre acestea se numără acuratețea, robustețea, transparența și supravegherea umană efectivă. În practică, asta înseamnă că un sistem folosit de o autoritate publică nu ar trebui să producă rezultate neverificate, iar funcționarul care se bazează pe un instrument AI trebuie să poată înțelege, evalua și respinge rezultatul algoritmic atunci când acesta este greșit.
Dacă un inspector semnează formal un document generat automat, fără să verifice dacă articolele de lege, hotărârile judecătorești sau trimiterile doctrinare există cu adevărat, intervenția umană devine doar o aparență. Într-un domeniu precum fiscalitatea, unde deciziile pot afecta direct patrimoniul unei persoane sau al unei firme, această aparență poate produce consecințe serioase.
Ce drepturi sunt puse în joc pentru contribuabili
În dreptul românesc, actul administrativ-fiscal trebuie să cuprindă motivele de fapt și temeiul de drept. Această cerință nu este o formalitate birocratică, ci o garanție esențială pentru contribuabil. O decizie trebuie să explice limpede de ce autoritatea a ajuns la o anumită concluzie și pe ce texte legale se bazează.
O motivare construită pe argumente fabricate de AI poate fi contestată tocmai pentru că nu îndeplinește această exigență. Dacă temeiurile invocate nu există sau nu au legătură cu situația analizată, contribuabilul nu poate înțelege real motivul respingerii contestației. În plus, dreptul la acces efectiv la justiție este afectat, pentru că o apărare corectă presupune să știi exact ce argumente trebuie combătute.
Avocatul Bogdan Mărculeț, Counsel în cadrul Deloitte Legal România, arată că folosirea inteligenței artificiale poate fi utilă în administrația fiscală, dar devine problematică atunci când este utilizată aproape exclusiv pentru a combate argumentele contribuabilului. Tehnologia poate ajuta la analizarea rapidă a documentelor și la eficientizarea procedurilor, însă nu ar trebui să înlocuiască analiza echilibrată și verificarea riguroasă.
Cele mai dificile situații apar atunci când motivarea unei decizii conține trimiteri la norme, decizii sau practici inexistente. Pentru un contribuabil fără pregătire juridică, o listă lungă de referințe aparent solide poate fi intimidantă. Chiar și pentru avocați sau consultanți fiscali, verificarea unor surse inventate consumă timp și deturnează disputa de la fondul problemei fiscale.
Digitalizarea ANAF are nevoie de control, nu de automatism orb
Digitalizarea ANAF rămâne necesară, mai ales într-un sistem fiscal complicat, unde volumul de date este uriaș. Inteligența artificială poate ajuta instituția să identifice riscuri, să compare documente, să observe modele și să reducă timpul de procesare. Problema apare atunci când instrumentul este tratat ca o autoritate în sine, nu ca un sprijin pentru funcționarul public.
Misiunea Fiscului trebuie să rămână stabilirea corectă a situației fiscale, nu câștigarea cu orice preț a disputelor cu contribuabilii. Dacă AI-ul este folosit doar pentru a găsi contraargumente, fără o analiză obiectivă a poziției persoanei controlate, echilibrul procedurii este afectat. În loc să clarifice situația, tehnologia poate amplifica neîncrederea.
O soluție responsabilă ar presupune reguli interne clare: orice argument generat de AI trebuie verificat de un specialist, fiecare trimitere legală trebuie confirmată, iar contribuabilul ar trebui să știe când un instrument automatizat a fost implicat în analiza dosarului. Fără aceste garanții, deciziile pot deveni vulnerabile în instanță.
Inteligența artificială poate moderniza administrația fiscală, dar nu poate inventa legea. ANAF are nevoie de tehnologie, însă are și mai multă nevoie de control uman, transparență și responsabilitate. În materie fiscală, o eroare algoritmică nu este doar o frază greșită într-un document, ci poate însemna bani, procese și drepturi afectate.