Șamanul de lângă Stonehenge era, de fapt, o femeie. ADN-ul rescrie o poveste veche de 4.000 de ani

Un schelet descoperit în urmă cu peste două secole a fost prezentat mult timp drept rămășițele unui bărbat. Acesta fusese îngropat cu unelte pentru prelucrarea metalelor și obiecte cu posibil rol ritualic. O nouă analiză ADN arată însă că presupusul „șaman” din Epoca Bronzului era, de fapt, o femeie, potrivit publicației internaționale Live Science.

Descoperirea schimbă modul în care arheologii privesc rolurile femeilor din societățile preistorice. Femeia ar fi fost o meșteșugăriță experimentată. Este posibil să fi lucrat cu aur. Obiectele din mormânt sugerează că avea și un statut important în comunitate.

Scheletul a fost considerat masculin timp de două secole

Mormântul a fost descoperit în anul 1801. Acesta se afla lângă satul Upton Lovell din Anglia. Locul este la aproximativ 16 kilometri vest de Stonehenge. Arheologul William Cunnington a coordonat săpăturile.

Cunnington a presupus că scheletul aparținea unui bărbat robust. Concluzia sa s-a bazat în principal pe dimensiunea oaselor. Această interpretare a rămas aproape neschimbată în următorii 200 de ani. Chiar și prezentarea muzeală a individului includea imaginea unui bărbat cu barbă.

Vezi și:

Canicula pune stăpânire pe România. Meteorologii anunță un weekend cu disconfort termic accentuat, dar și furtuni. Cod galben emis de ANM

Persoana a primit porecla de „Șamanul din Upton Lovell”. Numele a fost ales din cauza obiectelor funerare neobișnuite. Mormântul conținea topoare de piatră, unelte din silex și instrumente folosite la prelucrarea metalelor. Printre acestea se afla și o piatră pentru testarea purității aurului și a altor metale.

Arheologii au găsit și oase de animale perforate. Acestea ar fi putut fi cusute pe o haină ceremonială. Combinația dintre uneltele specializate și obiectele decorative a dus la ipoteza unui rol spiritual. Totuși, nu există dovezi clare că femeia era cu adevărat șaman.

Printre obiectele funerare se aflau și patru bureți fosilizați, scobiți și transformați în cupe, ceea ce sugerează că proprietara lor fusese cândva meșteșugară. (foto: Wiltshire Museum)

Analiza ADN a oferit un rezultat neașteptat

Cercetătorii de la Francis Crick Institute din Londra intenționau inițial să studieze originea persoanei. Analiza genetică a produs însă o surpriză. Probele conțineau cromozomi sexuali XX, nu XY.

Vezi și:

Alfred cel Mare s-ar afla sub o parcare. Descoperirea care repetă cazul Richard al III-lea

Descoperire spectaculoasă în Egipt. 18 morminte antice și zeci de „limbi” din aur, scoase la lumină pe coasta Mediteranei

Specialiștii au repetat testele. Au extras ADN dintr-un dinte și dintr-un deget de la picior. Rezultatul a fost același. Nu au fost găsite nici indicii că în mormânt ar fi existat rămășițele mai multor persoane.

Femeia avea aproximativ 1,65 metri înălțime. Era neobișnuit de înaltă pentru perioada în care a trăit. A murit în jurul vârstei de 45 de ani. Scheletul arată că avea o constituție robustă.

Cercetătorii au observat și artrită la încheietura mâinii drepte. Mâna stângă nu prezenta aceleași semne. Diferența ar putea fi rezultatul unei activități repetitive. Aceasta este compatibilă cu folosirea îndelungată a uneltelor pentru prelucrarea metalelor.

Descoperirea completează alte cercetări care au contestat rolurile femeilor în preistorie. Mult timp, obiectele asociate cu puterea, vânătoarea sau meșteșugurile au fost atribuite automat bărbaților. Analizele genetice arată că realitatea era mult mai complexă.

O femeie care putea transforma aurul

Un studiu publicat în 2022 sugera deja că persoana din mormânt era un meșter priceput. Unele dintre instrumentele funerare păstrează urme de aur. Femeia ar fi putut realiza ornamente acoperite cu foițe fine din acest metal.

Prelucrarea aurului era o activitate rară. Avea nevoie de precizie și experiență. În urmă cu aproape 4.000 de ani, procesul putea părea aproape magic. Doar câteva persoane cunoșteau metodele necesare.

Faptul că femeia a fost îngropată cu toate aceste obiecte arată importanța meseriei sale. Uneltele nu erau simple bunuri personale. Ele puteau simboliza identitatea, statutul și cunoștințele sale. În acea perioadă, realizarea unor obiecte din metal era una dintre cele mai avansate tehnologii disponibile.

Mormintele din Epoca Bronzului sunt adesea interpretate prin prisma obiectelor găsite. Armele erau asociate cu bărbații. Bijuteriile erau asociate cu femeile. Cazul de la Upton Lovell arată cât de înșelătoare pot fi asemenea presupuneri.

Noua analiză nu schimbă doar sexul trecut pe eticheta unui exponat. Ea rescrie povestea unei persoane importante din urmă cu patru milenii. Femeia din Upton Lovell putea fi meșteșugăriță, specialistă în aur și lider spiritual. Cert este că ocupa un loc important într-o lume pe care cercetătorii abia încep să o înțeleagă.