„Toate drumurile duc la Roma”? Un studiu despre rețeaua romană arată că alte orașe erau mai bine conectate

Expresia „toate drumurile duc la Roma” este una dintre cele mai cunoscute referințe la Imperiul Roman, însă un nou studiu arată că, din punct de vedere al rețelei rutiere, realitatea era ceva mai complicată. Cercetătorii au analizat sute de mii de kilometri de drumuri romane și au descoperit că mai multe orașe din imperiu erau, în anumite privințe, mai bine conectate decât capitala.

Antiohia, Ancyra, actuala Ankara, Byzantium, oraș care avea să devină Constantinopol, și Corinth se numără printre orașele considerate mai bine poziționate pentru deplasarea pe uscat. Concluziile apar într-un studiu publicat pe 15 septembrie în revista „Nature Communications”, realizat pe baza unei vaste baze de date digitale care reconstruiește rețeaua de drumuri a Imperiului Roman.

Cum au descoperit cercetătorii că Roma nu era centrul tuturor drumurilor

La apogeul său, în anul 117 d.Hr., Imperiul Roman se întindea pe aproximativ 5,5 milioane de kilometri pătrați, în jurul Mării Mediterane, acoperind teritorii vaste din Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Pentru a înțelege mai bine modul în care funcționa această infrastructură, cercetătorii au construit în ultimii ani atlasul digital Itiner-e, care include aproape 300.000 de kilometri de drumuri romane.

Pentru noua cercetare, echipa a folosit această hartă pentru a calcula cât de bine erau conectate orașele importante la rețeaua rutieră. Rezultatul a fost surprinzător: Roma nu era cel mai bine poziționat punct al sistemului. Mai mult, cea mai importantă rută intermediară identificată de cercetători nici măcar nu trecea prin capitală.

Aceasta urmărea coasta Africii de Nord și a Levantului, trecea pe lângă Antiohia și în apropierea Ancyrăi, traversa spre Europa în zona Constantinopolului și continua prin Valea Padului și Milano către Franța. Practic, traseul lega mai multe regiuni importante ale imperiului fără să fie nevoie să treacă prin Roma.

Corinth avea o poziție avantajoasă deoarece drumurile care treceau prin oraș conectau peninsula Peloponez cu restul Greciei. Ancyra, la rândul său, era un important nod de transport pentru Anatolia. Aceste poziții geografice au făcut ca orașele respective să aibă o conectivitate rutieră mai mare decât capitala imperială.

Roma avea însă o particularitate geografică ce îi limita rolul în transportul terestru. Peninsula Italică se proiectează în Marea Mediterană, iar capitala se află aproximativ la jumătatea acestei „prelungiri”. Cercetătorii spun că, atunci când au analizat separat deplasarea în interiorul peninsulei, au constatat că traseul rutier cel mai central se afla pe coasta Adriaticii, în partea opusă Romei.

Vezi și:

Egiptenii antici își sacrificau servitorii pentru ca aceștia să-i slujească pe faraoni și după moarte. Ce arată craniile vechi de 5.000 de ani

Templu roman vechi de 1.800 de ani, descoperit în Germania. Era dedicat zeului Marte, iar arheologii au găsit și o statuetă a Victoriei

Studiul oferă și o perspectivă interesantă asupra felului în care construiau romanii drumurile. Atunci când relieful permitea, acestea erau construite cât mai drept posibil, însă nu aveau trasee la fel de rectilinii precum drumurile moderne. Diferența ține în mare parte de tehnologiile disponibile. Drumurile contemporane pot modifica masiv terenul pentru a elimina curbele și pantele dificile, în timp ce inginerii romani trebuiau să țină mai mult cont de configurația naturală a terenului.

Roma avea un avantaj pe care harta drumurilor nu îl arată

Faptul că Roma nu era cel mai bine conectat oraș prin drumuri nu înseamnă că avea o poziție secundară în sistemul de transport al imperiului. Cercetătorii subliniază că analiza s-a concentrat pe rețeaua rutieră și nu a inclus transportul pe mare și pe râuri, care era extrem de important în Antichitate.

Din acest punct de vedere, poziția Romei era mult mai avantajoasă. Capitala se afla în centrul Mediteranei și în apropierea unor rute maritime importante, ceea ce îi oferea acces la o rețea de transport pe apă pe care analiza drumurilor terestre nu o poate surprinde.

Portul Ostia, situat la vărsarea Tibrului și legat direct de Roma, este un exemplu al acestei infrastructuri. Orașul-port era o componentă importantă a aprovizionării capitalei, iar legătura dintre fluviu, mare și rețeaua terestră completa sistemul de transport.

Prin urmare, dacă privești doar harta drumurilor, Roma nu era neapărat punctul către care convergea întreaga infrastructură a imperiului. Dacă adaugi însă transportul maritim și fluvial, imaginea devine mult mai nuanțată. Poziția geografică a capitalei, în centrul Mediteranei, îi oferea un avantaj pe care simpla numărare și analiză a drumurilor nu îl poate măsura.

Cercetătorii vor să extindă proiectul tocmai în această direcție. Următoarea etapă ar putea integra drumurile romane cu rutele maritime și fluviale, pentru a obține o imagine mai completă asupra modului în care circulau oamenii, mărfurile și informațiile în interiorul unuia dintre cele mai mari imperii ale Antichității.

Așadar, celebra expresie despre drumurile care duc la Roma nu descrie cu exactitate rețeaua rutieră romană. Capitala rămânea un centru politic și economic major, dar infrastructura imperiului era mult mai complexă decât sugerează proverbul, iar unele orașe aflate la intersecția unor regiuni importante aveau, pe uscat, o poziție chiar mai avantajoasă.

Școli care riscă să se închidă la iarnă din lipsa banilor pentru încălzire. Primăriile așteaptă ajutor de la Guvern