Descoperire uriașă lângă Stonehenge: arheologii au găsit „prototipul” monumentului vechi de 5.000 de ani

Descoperire uriașă lângă Stonehenge: arheologii au găsit „prototipul” monumentului vechi de 5.000 de ani
Această fotografie furnizată de Wessex Archaeology îl arată pe arheologul Phil Harding la Stonehenge, în mai 2026, lângă Salisbury, Anglia. (Wessex Archaeology via AP)

O descoperire făcută la doar câțiva kilometri de Stonehenge ar putea schimba felul în care este înțeleasă apariția unuia dintre cele mai faimoase monumente preistorice din lume. Arheologii au identificat în sudul Angliei urmele unei structuri mult mai vechi, care ar fi putut funcționa ca un fel de „prototip” pentru ansamblul megalitic ridicat ulterior pe câmpia Salisbury.

Situl descoperit la Bulford, la aproximativ cinci kilometri de cercul de piatră de la Stonehenge, ar fi fost format din doi stâlpi de lemn amplasați la 120 de metri distanță unul de celălalt. Potrivit cercetătorilor citați de AP News, aceștia erau aliniați perfect cu răsăritul soarelui la solstițiul de vară și cu apusul soarelui la solstițiul de iarnă, o orientare care amintește direct de logica astronomică asociată cu Stonehenge.

Structura care ar fi precedat Stonehenge cu 500 de ani

Echipa de arheologi de la Wessex Archaeology susține că noua structură este cu aproximativ 500 de ani mai veche decât Stonehenge. Asta înseamnă că oamenii din neolitic ar fi folosit deja acest spațiu pentru ritualuri, observații solare sau adunări importante înainte ca monumentul de piatră să fie ridicat în forma care l-a făcut celebru în întreaga lume.

Situl nu a oferit doar urmele celor doi stâlpi. Cercetătorii au descoperit și fragmente de ceramică, oase de animale și un cuțit rar, în formă de disc, elemente care sugerează că locul nu era unul oarecare. Aceste obiecte indică o activitate umană intensă și ar putea arăta că zona era folosită pentru ceremonii, întâlniri comunitare sau practici religioase legate de ciclurile solare.

Descoperirea a fost coordonată de arheologul Phil Harding, cunoscut în Marea Britanie pentru aparițiile sale în seria „Time Team”. La 76 de ani, Harding a descris această descoperire drept momentul cel mai important al carierei sale, subliniind că asemenea oportunități apar extrem de rar în viața unui arheolog.

Primele săpături au fost realizate între 2015 și 2017, însă rezultatele au avut nevoie de ani întregi de analiză și testare înainte de a putea fi prezentate public. Zona a fost investigată în cadrul unor lucrări arheologice legate de un program al Ministerului britanic al Apărării, întrucât Bulford se află într-o regiune unde există infrastructură militară importantă.

De ce contează alinierea cu solstițiile

Stonehenge este asociat de mult timp cu mișcările soarelui, iar una dintre cele mai acceptate interpretări este că monumentul a funcționat ca un templu sau spațiu ceremonial construit în raport cu solstițiile. La solstițiul de vară, soarele răsare într-un punct precis al ansamblului, iar la solstițiul de iarnă, apusul este la fel de important pentru orientarea monumentului.

Faptul că structura de la Bulford pare să urmeze aceeași logică, dar într-o formă mai simplă și mai veche, îi face pe cercetători să creadă că oamenii din zonă experimentau deja cu astfel de alinieri înainte de ridicarea cercului de piatră. Cu alte cuvinte, Stonehenge nu ar fi apărut dintr-o dată, ci ar putea fi rezultatul unei tradiții ritualice și astronomice mai vechi.

Această ipoteză este importantă pentru că mută atenția de la monumentul propriu-zis la peisajul mai larg din jurul său. Salisbury Plain nu era doar locul unde a fost construit Stonehenge, ci un spațiu sacru, folosit de comunități timp de generații. Descoperirea de la Bulford arată că oamenii se adunau acolo pentru a marca momente-cheie ale anului cu mult înainte ca pietrele uriașe să fie așezate în forma cunoscută astăzi.

Revelația vine chiar înainte de solstițiul de vară, moment în care mii de oameni se adună anual la Stonehenge pentru a vedea răsăritul soarelui. Anul acesta, solstițiul cade duminică, 21 iunie, iar evenimentul va avea o încărcătură simbolică și mai mare în contextul noii descoperiri.

Un nou indiciu despre misterul Stonehenge

Stonehenge rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale arheologiei europene. De-a lungul timpului, au existat numeroase teorii despre rolul său: templu druidic, loc de vindecare, centru de cult, spațiu de încoronare sau chiar instrument astronomic folosit pentru anticiparea eclipselor și a fenomenelor solare.

Noua descoperire nu rezolvă definitiv misterul, dar adaugă o piesă importantă în acest puzzle. Dacă structura de la Bulford era într-adevăr un loc de adunare și celebrare a solstițiilor, atunci legătura dintre comunitățile neolitice și mișcarea soarelui era deja profundă înainte de apariția Stonehenge.

Pentru arheologi, cel mai fascinant detaliu este continuitatea. Oamenii de acum 5.000 de ani priveau același răsărit de solstițiu și se adunau pe aceleași coline din sudul Angliei, într-un peisaj care avea deja o semnificație spirituală majoră. Stonehenge ar putea fi, astfel, nu începutul unei tradiții, ci forma ei monumentală finală.

Descoperirea de la Bulford oferă o imagine mai clară asupra felului în care s-au format primele centre ceremoniale din Anglia preistorică. Înaintea pietrelor uriașe, au existat stâlpi de lemn, ritualuri, comunități și o fascinație profundă pentru soare. Iar asta face ca povestea Stonehenge să fie și mai veche decât se credea.