România a cumpărat un program folosit pentru extragerea datelor din telefoane. Proprietarii ruși ai companiei și legătura cu FSB, în centrul unui dosar în SUA
Un instrument de criminalistică digitală folosit pentru extragerea și analizarea informațiilor din telefoane mobile și calculatoare a ajuns în centrul unei anchete federale din Statele Unite, după ce autoritățile americane au acuzat conducerea companiei Oxygen Forensics că ar fi ascuns faptul că firma era controlată de cetățeni ruși, iar dezvoltarea software-ului continua să se desfășoare în Rusia. Cazul devine relevant și pentru România, unde instituții ale statului au cumpărat sau au contractat în ultimii ani produse Oxygen Forensics, inclusiv în 2026.
Software-ul despre care este vorba, Oxygen Forensic Detective, aparține unei categorii de instrumente utilizate de anchetatori pentru criminalistică digitală. Aceste programe pot recupera, organiza și analiza informații din smartphone-uri, calculatoare și alte dispozitive electronice, fiind folosite în anchete în care mesajele, fotografiile, istoricul aplicațiilor sau alte date digitale pot deveni probe.
În România, Direcția Națională Anticorupție a derulat în 2026 o procedură pentru subscripții și suport tehnic aferente mai multor soluții software, unul dintre loturi fiind dedicat explicit Oxygen Forensics – Oxygen Forensic Detective. Anunțul de atribuire a fost publicat în septembrie, iar procedura face ca România să intre direct în discuția declanșată acum de investigația americană detaliată de POLITICO.
Ce susțin procurorii americani despre Oxygen Forensics
Departamentul de Justiție al Statelor Unite a anunțat pe 23 septembrie 2026 arestarea lui Lee Reiber, directorul executiv al Oxygen Forensics, și a cetățeanului rus Oleg Sergheevici Davydov. Cei doi sunt acuzați, printr-o plângere penală federală, de conspirație pentru fraudă electronică.
Potrivit procurorilor americani, Oxygen Forensics s-ar fi prezentat autorităților din SUA drept o companie independentă, cu sediul în Virginia, fără control străin semnificativ și cu software dezvoltat în Statele Unite. Anchetatorii susțin însă că firma era, în realitate, deținută și controlată de cinci cetățeni ruși prin intermediul unei companii holding din Cipru, iar dezvoltatorii care scriau software-ul lucrau în Rusia.
Acuzațiile susțin că această structură ar fi fost ascunsă în special după introducerea sancțiunilor extinse împotriva Rusiei în 2022, în urma invaziei Ucrainei. Potrivit documentelor judiciare citate de Departamentul de Justiție, proprietarii ruși ar fi continuat să ia decizii importante în companie, să controleze anumite plăți și să păstreze autoritate asupra conturilor bancare, în timp ce Oxygen Forensics declara instituțiilor americane că nu exista un asemenea control străin.
Procurorii mai afirmă că software-ul era dezvoltat și administrat de o echipă aflată în Rusia, sub coordonarea lui Davydov. În martie 2026, conducerea Oxygen Forensics ar fi transmis unor oficiali americani că niciun cetățean rus nu era implicat în dezvoltarea produsului și că nimeni din Rusia nu avea acces la mediul tehnic în care acesta era construit.
Este importantă însă o delimitare clară. Departamentul de Justiție al SUA precizează explicit că plângerea penală nu susține că software-ul Oxygen Forensics ar fi conținut cod malițios și nici că firma l-ar fi folosit pentru acces neautorizat la sistemele sau datele clienților. Dosarul se concentrează asupra presupusei ascunderi a proprietății și a locului real în care era dezvoltat software-ul.
Unde apare legătura cu FSB
Legătura care ridică cele mai multe semne de întrebare vine din structura de proprietate descrisă de procurorii americani. Cei cinci cetățeni ruși despre care autoritățile SUA susțin că dețineau Oxygen Forensics controlau și o companie din Rusia, cunoscută anterior drept Oxygen Software LLC și ulterior redenumită MKO Systems LLC.
Această companie ar fi comercializat în Rusia aceeași tehnologie de bază, sub alte denumiri, către clienți care ar fi inclus Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse, cunoscut drept FSB, Comitetul de Investigații al Rusiei și Ministerul rus de Interne.
Faptul că aceeași infrastructură tehnologică ar fi fost dezvoltată de o echipă din Rusia și comercializată atât către instituții occidentale, cât și către structuri rusești de securitate este motivul pentru care cazul a atras atenția autorităților și a organizațiilor care urmăresc securitatea digitală.
Asta nu demonstrează însă că datele obținute de instituțiile europene cu ajutorul software-ului Oxygen au ajuns la autoritățile ruse. Din informațiile disponibile public până acum nu rezultă că ar fi fost demonstrat un asemenea transfer de date sau că produsul ar fi avut o funcție ascunsă de acces de la distanță.
Riscul discutat în prezent este în primul rând unul de încredere și de securitate a lanțului de furnizare. Atunci când o instituție publică folosește software pentru procesarea unor probe digitale sensibile, identitatea reală a proprietarilor, locul în care este dezvoltat codul și persoanele care au acces la infrastructura tehnică devin informații esențiale.
România a cumpărat produse Oxygen Forensics în 2026
Datele publice din achizițiile românești arată că Direcția Națională Anticorupție a inclus în 2026 Oxygen Forensics într-o procedură pentru subscripții și suport tehnic necesare unor aplicații software folosite în activitatea instituției.
Unul dintre loturile procedurii este identificat explicit drept Oxygen Forensics – Oxygen Forensic Detective. Contractul a fost atribuit printr-un furnizor român, Q-East Software, iar anunțul de atribuire a fost publicat la începutul lunii septembrie 2026.
Alte informații din achizițiile publice indică faptul că soluțiile Oxygen Forensics nu sunt complet noi pentru instituțiile românești. Produse ale companiei au apărut și în proceduri anterioare, inclusiv pentru suport tehnic și reînnoirea unor licențe.
Publicații care au analizat datele din SICAP au identificat în 2026 și achiziții sau proceduri asociate unor instituții precum DIICOT și unități ale Ministerului Apărării. Valorile sunt relativ mici în raport cu bugetele IT ale unor asemenea instituții, dar natura produsului face ca discuția să nu fie una despre preț, ci despre nivelul de acces pe care îl poate avea un astfel de instrument la datele extrase din dispozitive.
Oxygen Forensic Detective este conceput tocmai pentru analizarea unor volume mari de date provenite din dispozitive digitale. Pentru un anchetator, acestea pot include conversații, fotografii, fișiere, informații despre aplicații sau alte urme digitale relevante pentru o investigație.
Compania a ajuns și în proiecte și instituții europene
Oxygen Forensics nu a fost folosită doar în România. Potrivit documentelor analizate de presa europeană, produsele companiei au fost achiziționate sau recunoscute pentru utilizare de instituții de aplicare a legii din mai multe state europene, printre care Germania, Italia, Spania, Polonia și Ungaria.
Compania a apărut și în legătură cu două proiecte finanțate de Uniunea Europeană privind gestionarea și schimbul probelor digitale. Unul dintre ele, EVIDENCE, s-a desfășurat între 2014 și 2016 și a analizat modul în care probele electronice pot fi gestionate și schimbate mai eficient între instituții. Celălalt, INSPECTr, a urmărit dezvoltarea unor instrumente prin care datele extrase cu soluții diferite să poată fi centralizate și analizate.
Comisia Europeană a precizat că Oxygen Forensics nu a fost membră a consorțiilor care au derulat aceste proiecte și nu a primit direct finanțare europeană prin ele.
Cazul din Statele Unite schimbă însă perspectiva asupra istoricului companiei. Problema nu mai este doar dacă software-ul funcționează sau dacă oferă rezultate utile investigatorilor, ci dacă instituțiile care l-au cumpărat au avut la dispoziție toate informațiile relevante despre structura companiei și despre modul în care era realizată dezvoltarea tehnică.
Pentru România, întrebarea principală este acum dacă instituțiile care folosesc sau au cumpărat Oxygen Forensics vor reevalua produsul după acuzațiile formulate de autoritățile americane. Până în acest moment, existența dosarului din SUA nu echivalează cu demonstrarea faptului că software-ul a compromis date din România sau din alte state europene. Este însă suficientă pentru a ridica întrebări serioase despre controlul și verificarea furnizorilor de tehnologie care ajung să proceseze unele dintre cele mai sensibile date aflate în posesia statului.