Poți ajunge cu adevărat „pe aceeași lungime de undă” cu altcineva? Cercetătorii spun că da, iar creierul poate fi antrenat

Expresia „suntem pe aceeași lungime de undă” pare una dintre acele formule pe care le folosim atunci când conversația curge natural, râdem la aceleași glume sau simțim că celălalt ne înțelege fără explicații prea lungi. Neuroștiința sugerează însă că ideea ar putea avea și o bază biologică. Un material publicat de IFLScience arată că cercetătorii studiază deja metode prin care activitatea cerebrală a două sau mai multe persoane poate fi măsurată și, teoretic, influențată în timp real.

Nu este vorba despre citirea gândurilor și nici despre o tehnologie care ar putea transforma doi oameni în telepați. Mai degrabă, specialiștii încearcă să înțeleagă de ce, în anumite situații, tiparele activității cerebrale devin mai asemănătoare între oameni care comunică, ascultă muzică, lucrează împreună sau fac contact vizual. Noua direcție poartă numele de „multi-brain neurofeedback” și ar putea avea aplicații în terapie, educație și munca în echipă.

Ce înseamnă, de fapt, sincronizarea creierelor

Sincronizarea cerebrală nu înseamnă că două persoane gândesc exact același lucru, în același moment. Cercetătorii urmăresc mai degrabă ritmurile activității electrice din creier, măsurate de obicei cu electroencefalograma sau EEG. Când doi oameni sunt implicați într-o activitate comună, unele dintre aceste ritmuri pot ajunge să prezinte tipare asemănătoare.

Fenomenul a fost observat în contexte cât se poate de obișnuite: conversații față în față, cursuri, interpretări muzicale, colaborări creative sau interacțiuni dintre părinți și copii. Contactul vizual pare să conteze, la fel și activitățile făcute împreună. Nu este întâmplător că muzica este considerată unul dintre cei mai eficienți factori de sincronizare: are ritm, emoție și poate face mai multe persoane să se miște în același tempo.

Vezi și:

Banii primiți cadou care pot crea probleme fiscale. Când trebuie justificată proveniența sumelor

Legătura dintre muzică și creier este analizată de ani buni de cercetători. Ritmul, armonia și anticiparea următoarei note activează mecanisme complexe, iar felul în care creierul procesează sunetul poate explica de ce o melodie ascultată împreună devine o experiență socială atât de puternică.

Suzanne Dikker, cercetătoare la New York University și Ghent University, a lucrat ani la rând cu experimente în care participanții purtau căști EEG și primeau feedback vizual sau sonor atunci când nivelul de sincronizare dintre ei creștea. În unele instalații, de exemplu, un element de pe ecran se mișca mai repede sau luminile deveneau mai intense atunci când activitatea cerebrală era mai aliniată.

Cum ar putea funcționa neurofeedback-ul între mai multe persoane

Principiul neurofeedback-ului este relativ simplu: un dispozitiv măsoară activitatea creierului și o transformă într-un semnal pe care utilizatorul îl poate vedea sau auzi. În loc să analizeze o singură persoană, metoda „multi-brain” compară datele mai multor participanți. Astfel, ei pot primi un indiciu imediat despre felul în care atenția, ritmul sau implicarea lor evoluează în raport cu ceilalți.

Vezi și:

Creierul nu se oprește complet sub anestezie. Descoperirea care schimbă ce știm despre conștiință

Substanța din creier care te-ar putea ajuta să rupi un obicei. Descoperirea făcută de cercetători după un test pe șoareci

În cadrul unor experimente, participanții au încercat să se sincronizeze privind unul spre celălalt, cântând, vorbind sau concentrându-se asupra aceleiași activități. Un detaliu amuzant apărut frecvent a fost ideea de a se gândi împreună la înghețată. Totuși, rezultatele de până acum sugerează că simpla concentrare asupra aceluiași obiect nu este suficientă neapărat pentru a produce sincronizare. Activitatea comună și implicarea reală par să conteze mai mult.

Asta ar putea fi relevant pentru terapeuți, profesori sau echipe care lucrează sub presiune. În terapie, tehnologia ar putea ajuta la observarea momentelor în care comunicarea dintre două persoane devine mai dificilă. În educație, ar putea oferi indicii despre atenția elevilor și felul în care aceștia reacționează la profesor. Cercetătorii subliniază însă că aceste aplicații sunt încă în fază de dezvoltare, nu reprezintă instrumente medicale gata de folosit pe scară largă.

Miza este mare, mai ales într-o perioadă în care neuroștiința încearcă să înțeleagă tot mai bine cum comunică diferitele regiuni ale creierului între ele. O hartă mai clară a acestor conexiuni ar putea ajuta, în timp, la interpretarea modului în care oamenii construiesc relații, învață sau cooperează.

Totuși, sincronizarea nu trebuie confundată cu o dovadă absolută că doi oameni sunt compatibili sau că se înțeleg perfect. Activitatea cerebrală poate fi influențată de ritm, atenție, emoție, context și mișcare. Cercetătorii au nevoie de studii clinice mai ample pentru a afla ce rezultate pot fi obținute în mod repetat și pentru cine ar funcționa cel mai bine această tehnologie.

Până atunci, concluzia este una mai simplă decât pare: contactul vizual, conversațiile sincere și muzica ascultată împreună pot ajuta oamenii să se conecteze. Iar felul în care creierul anticipează și reacționează la muzică arată că ritmul are un rol mult mai important în relațiile noastre decât am fi tentați să credem.

Motorola introduce eSIM de călătorie integrat în telefoane. Internet mobil ieftin în peste 160 de țări, fără roaming