A apărut primul atlas al organizării creierului de-a lungul vieții. De ce schimbă regulile în neuroștiință, conform cercetătorilor

Creierul uman nu funcționează după o schemă fixă, iar modul în care diferite regiuni „vorbesc” între ele se schimbă profund odată cu vârsta. Acum, cercetătorii au reușit să construiască primul atlas complet al organizării funcționale a creierului pe întreaga durată a vieții, de la bebeluși de numai 16 zile până la persoane de 100 de ani. Este una dintre cele mai ample încercări de a înțelege cum se transformă rețelele cerebrale din copilărie, în anii de maturitate și apoi la bătrânețe.

Noua hartă a fost realizată pe baza scanărilor fMRI provenite de la 3.556 de persoane și descrie ceea ce specialiștii numesc „conectivitate funcțională” — adică felul în care zone diferite ale creierului se activează în același timp, sugerând că lucrează împreună. Descoperirea din revista Nature este importantă nu doar pentru cercetarea fundamentală, ci și pentru că ar putea ajuta la identificarea momentelor în care apar tulburările de dezvoltare sau bolile neurodegenerative.

Cum se schimbă „conversațiile” din creier de-a lungul vieții

În esență, atlasul urmărește trei axe funcționale majore ale creierului. Una dintre cele mai importante este axa senzorial-asociativă, care pornește de la regiunile implicate mai ales în procesarea informațiilor senzoriale și ajunge la zonele care coordonează procese complexe, precum integrarea informației, gândirea abstractă și luarea deciziilor. Între aceste extreme există și regiuni de tranziție, adevărate punți între percepție și cogniție avansată.

Această organizare nu rămâne însă constantă. Pe măsură ce omul crește, tiparele de conectivitate se reorganizează, iar în perioada de adult tânăr anumite modele par să fie legate de performanța cognitivă. Tocmai aici stă una dintre marile mize ale studiului: nu doar că arată cum se formează arhitectura funcțională a creierului, dar oferă și indicii despre relația dintre această arhitectură și felul în care gândim, învățăm sau reacționăm.

Vezi și:

Românii vor avea patru zile libere la rând. Când este programată următoarea minivacanță

Pentru neuroștiință, un astfel de instrument era așteptat de ani buni. În 2022 fusese publicat un fel de „grafic de creștere” pentru țesutul cerebral, dar o hartă comparabilă pentru conectivitatea funcțională a fost mult mai greu de obținut. Motivul este simplu: activitatea creierului este extrem de dinamică, iar surprinderea ei într-un model coerent, valabil pentru toate vârstele, a fost o provocare majoră.

De ce contează această descoperire pentru viitorul medicinei

Importanța practică a unui astfel de atlas ar putea fi uriașă. Dacă cercetătorii știu mai exact cum arată dezvoltarea normală a rețelelor cerebrale de la începutul vieții până la vârste înaintate, devine mai ușor să observe când ceva iese din tipar. Asta ar putea însemna, în timp, instrumente mai bune pentru depistarea timpurie a unor probleme de neurodezvoltare sau pentru monitorizarea declinului asociat unor afecțiuni neurodegenerative.

Studiul, publicat pe 25 martie 2026 în Nature, este privit deja ca o contribuție importantă pentru domeniu. Cercetătorii spun că lipsa unei hărți funcționale complete a creierului, valabilă pentru întreaga viață, a reprezentat până acum un gol major în înțelegerea modului în care evoluează organul care ne coordonează toate procesele mentale și fizice.

Mai mult, descoperirea vine într-un moment în care interesul pentru hărțile complexe ale creierului este în plină expansiune. În ultimii ani, cercetarea a produs atât modele structurale tot mai detaliate, cât și date noi despre felul în care activitatea cerebrală poate fi corelată cu inteligența, personalitatea sau sănătatea mintală. Toate aceste direcții sugerează că, în anii următori, medicina va avea la dispoziție instrumente mult mai precise pentru a înțelege diferența dintre dezvoltarea normală și modificările asociate bolii.

Pe termen lung, acest atlas ar putea deveni pentru funcționarea creierului ceea ce graficele de creștere sunt pentru pediatrie: un reper de bază. Nu oferă încă toate răspunsurile și nu transformă imediat scanările cerebrale în instrumente de diagnostic de rutină, dar stabilește un punct de pornire solid. Iar într-un domeniu în care fiecare regiune a creierului influențează alte zeci de regiuni, o astfel de hartă valorează enorm.