Existența vieții pe satelitul planetei Saturn, reanalizată de oamenii de știință: descoperirea care schimbă tot ceea ce știa NASA
De zeci de ani, oamenii de știință privesc cu interes spre Titan, cea mai mare lună a planetei Saturn. Atmosfera sa densă și lacurile de hidrocarburi lichide au făcut din Titan unul dintre cele mai intrigante locuri din Sistemul Solar pentru căutarea vieții extraterestre.
Totuși, un nou studiu sugerează că una dintre ipotezele care ofereau speranță pentru existența vieții ar putea fi, de fapt, improbabilă.
Cercetătorii au analizat modul în care anumite molecule se comportă în condiții similare cu cele de pe Titan și au ajuns la concluzia că formarea unor structuri similare membranelor celulare, esențiale pentru orice formă de viață cunoscută, este mult mai dificilă decât se credea, se arată într-un material publicat pe Science Advances.
Moleculele care ar fi putut forma „celule” pe Titan, satelitul lui Saturn, nu se comportă cum se credea
Interesul pentru Titan vine din faptul că este singura lună din Sistemul Solar cu o atmosferă densă și cu lacuri stabile de lichide pe suprafață.
Spre deosebire de Pământ, unde lacurile sunt formate din apă, pe Titan acestea sunt alcătuite în principal din metan și etan lichid.
În 2015, cercetătorii au propus o ipoteză fascinantă: anumite molecule numite acrilonitrili ar putea forma structuri asemănătoare membranelor celulare în lacurile de metan.
Structurile, denumite „azotozomi”, ar fi putut funcționa ca o barieră care separă interiorul unei celule de mediul exterior, un element fundamental pentru apariția vieții.
Molecula implicată, Acrylonitrile, este cunoscută pentru spectrul său caracteristic detectat în atmosfera lui Titan. Dacă ar fi reușit să formeze aceste structuri, ar fi existat posibilitatea apariției unor forme de viață bazate pe chimie diferită de cea de pe Pământ.
Experimentele arată că structurile esențiale pentru viață nu se formează
Într-un nou studiu realizat de cercetătorii Tuan Vu și Robert Hodyss de la California Institute of Technology, experimentele au testat modul în care acrilonitrilul se comportă în metan lichid, la temperaturi extrem de scăzute, similare celor de pe Titan.
Rezultatele nu au confirmat ipoteza inițială. Cercetătorii nu au reușit să obțină formarea azotozomilor în metan lichid.
Mai mult, atunci când experimentele au fost realizate în etan lichid, un alt compus prezent în lacurile de pe Titan, situația a devenit și mai clară: moleculele au format cristale solide, în loc să creeze structuri asemănătoare membranelor.
Acest lucru este important deoarece o membrană celulară trebuie să fie flexibilă și stabilă pentru a permite schimbul de substanțe cu mediul înconjurător.
Cristalizarea moleculelor împiedică formarea unei astfel de structuri, ceea ce face mult mai puțin probabilă apariția unor forme de viață bazate pe această chimie.
Ce înseamnă descoperirea pentru misiunile spațiale viitoare
Rezultatele nu exclud complet posibilitatea existenței vieții pe Titan, dar reduc semnificativ probabilitatea unui scenariu care fusese considerat promițător.
Ele ar putea influența modul în care cercetătorii își planifică experimentele pentru viitoarea misiune Dragonfly a NASA, programată să exploreze această lună în următorul deceniu.
Deși astrobiologii investighează de mult timp posibilitatea unor forme de viață bazate pe alte lichide, multe dintre acestea par să nu ofere condițiile chimice necesare proceselor biologice complexe.