Pământul ar putea scăpa de Soarele uriaș care îl va transforma într-un infern, spun cercetătorii
Timp de decenii, finalul Pământului a părut deja scris: peste aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele ar urma să se umfle atât de mult încât planeta noastră ar fi înghițită de straturile sale exterioare. Un nou studiu schimbă însă scenariul și sugerează că Terra ar putea, totuși, să evite contactul direct cu Soarele devenit gigant roșu.
Vestea nu este însă una liniștitoare. Chiar dacă planeta nu va fi „mâncată” de Soare, suprafața ei ar fi pârjolită, oceanele ar dispărea, iar atmosfera ar deveni imposibil de susținut pentru orice formă de viață cunoscută. Cu alte cuvinte, Pământul ar putea supraviețui fizic, dar nu ar mai fi deloc locuibil.
Soarele va crește uriaș, dar Pământul ar putea fi împins mai departe
Soarele se află acum în etapa stabilă a vieții sale, în care transformă hidrogenul în heliu în centrul său. În aproximativ cinci miliarde de ani, rezervele de hidrogen din nucleu se vor epuiza, iar steaua noastră va începe o transformare spectaculoasă. Se va umfla într-o gigantă roșie, devenind mult mai mare și mai luminoasă decât este astăzi.
Mercur și Venus sunt considerate aproape sigur condamnate în acest scenariu. Orbitele lor sunt prea apropiate de Soare, iar expansiunea stelei le-ar putea înghiți complet. Pământul se află chiar la limita problemei: este destul de departe pentru a avea o șansă de supraviețuire, dar suficient de aproape încât influența gravitațională și mareică a Soarelui aflat în expansiune să îi poată modifica dramatic orbita.
Noul studiu realizat de cercetători de la KU Leuven, CEA Paris-Saclay și Université Paris Cité analizează cu modele actualizate această luptă dintre două forțe. Pe de o parte, interacțiunile mareice dintre Pământ și Soarele ajuns într-o fază uriașă pot trage planeta mai aproape de stea. Pe de altă parte, Soarele va pierde masă prin vânturi stelare, iar gravitația sa va slăbi. O stea mai ușoară ține planetele mai puțin strâns, ceea ce le poate împinge spre orbite mai largi.
Un detaliu schimbă tot: câtă masă va pierde Soarele
Rezultatul depinde de un detaliu pe care astronomii încă nu îl pot calcula cu precizie: ritmul în care Soarele va pierde materie atunci când va ajunge într-o etapă târzie de evoluție. Dacă va pierde suficient de multă masă, Pământul ar putea fi mutat lent spre exterior, dincolo de raza maximă a Soarelui umflat.
Autorii studiului au folosit observațiile unei stele numite L2 Puppis drept punct de comparație pentru viitorul Soarelui. L2 Puppis este o stea evoluată, relativ apropiată de noi la scară cosmică, care permite astronomilor să observe mai bine procesele de pierdere a masei în ultimele etape ale vieții unei stele asemănătoare Soarelui.
În simulările bazate pe acest model și pe calcule noi privind forțele mareice, Pământul supraviețuiește atât fazei de gigantă roșie, cât și fazei ulterioare, numită ramura asimptotică a gigantelor. În scenariile construite pe modele mai vechi, planeta este atrasă suficient de mult spre Soare încât ajunge să fie înghițită.
Asta nu înseamnă că oamenii de știință au rezolvat definitiv misterul. Chiar autorii lucrării spun că finalul Pământului rămâne incert, deoarece predicțiile sunt extrem de sensibile la felul în care sunt calculate pierderile de masă și interacțiunile gravitaționale. Noua concluzie este că planeta are o șansă mai mare decât se credea anterior să nu dispară în interiorul Soarelui.
Viața pe Pământ ar dispărea cu mult înainte de final
Chiar și în cel mai optimist scenariu, viața de la suprafață nu va rezista până în momentul în care Soarele devine gigantă roșie. Pe măsură ce steaua noastră îmbătrânește, ea devine treptat mai luminoasă și mai fierbinte. Această evoluție lentă va avea efecte dramatice asupra climei terestre cu mult înainte de expansiunea finală.
Estimările NASA indică faptul că Pământul ar putea deveni în mare parte nelocuibil într-un interval de aproximativ unu până la două miliarde de ani. Temperaturile ar crește, ciclurile apei s-ar schimba profund, iar oceanele ar putea începe să se evapore. O planetă care nu mai poate păstra apă lichidă la suprafață nu mai poate susține ecosistemele pe care le cunoaștem astăzi.
Dacă Pământul va scăpa de Soarele gigant, imaginea finală ar rămâne una apocaliptică: o lume arsă, fără oceane și fără atmosferă respirabilă, orbitând în jurul unei stele care își pierde treptat straturile exterioare. În cele din urmă, Soarele va rămâne o pitică albă, un nucleu extrem de dens și fierbinte, iar sistemul solar va arăta complet diferit.
Pământul ar putea, așadar, să nu fie înghițit. Dar asta nu înseamnă că va fi salvat. În cosmologie, uneori diferența dintre supraviețuire și dispariție este doar aceea dintre o planetă arsă care continuă să existe și una care devine parte dintr-o stea.