Luna s-ar fi născut în doar cinci ore. Simularea care răstoarnă povestea veche de 4,5 miliarde de ani

Luna ar fi putut apărea într-un interval incredibil de scurt după una dintre cele mai violente coliziuni din istoria Sistemului Solar. Noi simulări realizate de cercetătorii de la Southwest Research Institute sugerează că satelitul natural al Pământului s-ar fi putut forma, în anumite condiții, în numai aproximativ cinci ore după impactul dintre planeta noastră tânără și protoplaneta Theia. Studiul a fost publicat la 1 septembrie 2026 în The Astrophysical Journal Letters.

Scenariul nu contestă ideea generală potrivit căreia Luna a apărut în urma unui impact gigantic petrecut acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Schimbă însă radical modul în care ar fi putut decurge procesul. În loc ca un nor uriaș de resturi să rămână pe orbita Pământului și să se adune treptat, Luna s-ar fi putut desprinde aproape intactă la numai câteva ore după coliziune. Este o nouă piesă într-un puzzle despre care cercetătorii încearcă de mult să afle cum s-au format Pământul și Luna.

Temperatura Pământului și a Theiei ar putea fi cheia

Ipoteza impactului gigantic presupune că o protoplanetă de aproximativ dimensiunea lui Marte, numită Theia, s-a izbit de Pământul primordial. Materialul aruncat în spațiu în urma impactului ar fi contribuit apoi la formarea Lunii. Rocile aduse pe Pământ de misiunile Apollo și asemănările dintre compoziția Pământului și cea a Lunii au oferit de-a lungul timpului indicii importante în sprijinul acestui scenariu, chiar dacă detaliile exacte rămân disputate.

Noua cercetare, coordonată de C. Adeene Denton, introduce însă în simulări un factor căruia modelele clasice nu îi acordau suficientă atenție: rezistența materialelor din care erau alcătuite cele două corpuri cerești. Mai exact, cercetătorii au analizat modul în care temperatura influența proprietățile mecanice ale Pământului și ale Theiei înainte de impact. Corpurile mai fierbinți sunt mai puțin rigide, iar diferența poate schimba spectaculos ceea ce se întâmplă în momentul coliziunii.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Pământul și Theia erau corpuri foarte tinere, formate într-un Sistem Solar încă violent. Tocmai de aceea, temperaturile lor ar fi putut fi extrem de ridicate. Cercetătorii au testat mai multe asemenea configurații și au descoperit că proprietățile geologice inițiale pot decide dacă impactul produce un disc uriaș de resturi sau o Lună aproape complet formată.

Într-un scenariu, Luna apare după numai cinci ore

Cel mai spectaculos rezultat a apărut atunci când cercetătorii au folosit anumite condiții termice similare celor din modelele originale ale impactului. În simularea respectivă, după aproximativ cinci ore de la coliziune, exista deja un corp intact comparabil cu Luna.

Asta nu înseamnă că oamenii de știință au demonstrat că Luna s-a format cu siguranță în cinci ore. Este unul dintre scenariile permise de simulări, iar cercetătorii nu pot determina cu precizie temperaturile și structura internă ale Pământului și Theiei în momentul impactului. În alte configurații testate de echipă, Theia este distrusă, iar materialul rezultat formează un disc în jurul Pământului, din care satelitul se construiește ulterior.

Vezi și:

NASA deschide arhiva Artemis II: peste 800 GB de date despre Lună pot fi studiate acum de cercetători

Pământul și Marte s-au format diferit, deși s-au născut în același Sistem Solar: ce au descoperit cercetătorii

Ideea unei formări extrem de rapide nu apare pentru prima dată. Simulări anterioare sugeraseră deja că un satelit asemănător Lunii putea apărea aproape imediat după impact, aspect discutat și într-un material Playtech despre cum s-a format, de fapt, Luna. Noul studiu adaugă însă o explicație fizică importantă: temperatura și rezistența rocilor pot determina dacă satelitul se formează rapid și relativ intact sau prin acumularea lentă a resturilor.

Cercetarea completează și alte descoperiri recente despre originea misterioasei protoplanete Theia, despre care analizele izotopice sugerează că s-ar fi format într-o regiune a Sistemului Solar interior.

Descoperirea poate schimba și modul în care căutăm luni extraterestre

Importanța simulărilor depășește povestea satelitului nostru. Dacă rezistența și temperatura corpurilor cerești pot schimba atât de radical rezultatul unei coliziuni, astronomii ar putea fi nevoiți să reevalueze și alte impacturi gigantice din istoria Sistemului Solar. Modelele similare sunt folosite pentru a explica evoluția planetelor și a sateliților, iar introducerea mai realistă a proprietăților materialelor poate produce rezultate diferite.

Rezultatele sunt interesante și pentru că astronomii încearcă să surprindă asemenea evenimente în alte sisteme planetare. O posibilă coliziune între planete observată în jurul unei alte stele a fost deja comparată cu scenariul care ar fi dus la apariția Lunii. Dacă sateliții mari se pot forma în doar câteva ore, discurile de resturi lăsate în urma impacturilor ar putea exista pentru perioade mai scurte decât se presupunea, ceea ce le-ar face mai dificil de detectat de la distanțe de ani-lumină.

După formare, Luna nu ar fi arătat deloc precum satelitul rece pe care îl vedem astăzi. Suprafața sa era dominată de un vast ocean de magmă, iar răcirea și solidificarea au continuat mult după impact. Așadar, cele „cinci ore” se referă la apariția unui corp lunar intact în simulare, nu la transformarea sa instantanee în Luna modernă.

Noua cercetare nu închide dezbaterea despre originea Lunii, dar arată cât de repede se poate schimba povestea atunci când simulările devin mai realiste. Unul dintre cele mai importante corpuri cerești pentru evoluția Pământului ar fi putut lua formă nu în mii sau milioane de ani, ci într-un interval comparabil cu durata unui zbor București–Dubai.

O nouă țintă pentru inflamația din creier ar putea conta în Alzheimer și Parkinson. Ce au descoperit cercetătorii