Oamenii de știință transformă deșeurile de plastic în biscuiți, cu ajutorul drojdiei modificate genetic

Ce faci cu plasticul pe care nu îl mai poți recicla în mod obișnuit? O echipă de cercetători din Statele Unite a găsit o variantă care pare desprinsă dintr-un film SF: transformarea anumitor tipuri de plastic în ingrediente care pot fi folosite pentru prepararea unor biscuiți. Cercetătorii au folosit drojdii modificate genetic și o imprimantă 3D pentru a crea ceea ce numesc „µBites”.

Experimentul a fost realizat de o echipă de la Southern Illinois University Carbondale și pornește de la PET, un plastic folosit pe scară largă pentru sticle, ambalaje și materiale textile. Deși biscuiții nu au fost încă mâncați, cercetătorii susțin că produsul final ar putea fi sigur pentru consum după aprobările necesare și spun că amestecul are chiar un miros asemănător celui al unui biscuit, scrie Futurism.

Cum ajunge plasticul să fie transformat în hrană

Procesul începe cu PET-ul, care nu este introdus pur și simplu într-o imprimantă 3D și transformat în mâncare. Plasticul este mai întâi supus unei proceduri numite dizolvare hidrotermală oxidativă, prin care este descompus în componente mai mici. Metoda folosește căldură, apă și oxigen pentru a pregăti materialul astfel încât microorganismele să îl poată procesa.

Aici intervine drojdia modificată genetic cu ajutorul tehnologiei CRISPR. Cercetătorii au modificat anumite tulpini astfel încât acestea să poată utiliza componente provenite din PET ca sursă de carbon. În urma procesului biologic rezultă un amestec care conține proteine, grăsimi și acizi.

Cercetătorii au lucrat și cu resturi provenite din agricultură, precum tulpini vegetale aruncate. Unele dintre tulpinile de drojdie folosite în experiment pot transforma biomasa vegetală în compuși care oferă inclusiv aromă de vanilie. Ingredientele rezultate sunt apoi combinate cu fibre, amidon și îndulcitor pentru a obține materialul necesar imprimării.

Biscuiții au fost creați cu o imprimantă 3D

După procesarea materialelor, amestecul este introdus într-o imprimantă 3D alimentară, care poate produce biscuiți în diferite forme. Echipa a ales simbolul grecesc „µ” pentru primele produse, de unde vine și numele „µBites”.

Există însă o limită importantă: cercetătorii nu au gustat încă biscuiții. Probele așteaptă aprobarea universității înainte de a putea fi consumate. Totuși, microbiologul Lahiru Jayakody, care a coordonat cercetarea, a spus că produsul are un miros plăcut și asemănător cu cel al unui biscuit obișnuit.

Vezi și:

Cel mai precis ceas din lume sfidează timpul: ar avea nevoie de 260 de miliarde de ani pentru a pierde o secundă. Descoperirea care ar putea schimba modul în care măsurăm timpul

Cercetătorii au descoperit ce zone ale corpului sunt cele mai sensibile la gâdilat

Ideea nu este, cel puțin deocamdată, să înlocuiești făina și zahărul din supermarket cu PET provenit din sticle de plastic. Cercetarea urmărește să demonstreze că anumite deșeuri pot fi transformate, printr-o combinație de procese chimice și biologice, în materii prime care au o altă utilizare.

De la criza plasticului la hrana pentru astronauți

Proiectul are și o posibilă aplicație mult mai îndepărtată de bucătăria obișnuită. Cercetarea a primit finanțare prin NASA Deep Space Food Challenge, competiție dedicată unor soluții care ar putea contribui la alimentația astronauților în misiuni spațiale de lungă durată.

Într-o misiune către Marte, de exemplu, transportarea unor cantități uriașe de hrană de pe Pământ ar fi extrem de dificilă. O tehnologie capabilă să transforme materiale disponibile în timpul misiunii în ingrediente alimentare ar putea deveni interesantă, dacă va fi demonstrată ca fiind sigură și eficientă.

Pentru moment, însă, transformarea plasticului în biscuiți este mai degrabă o demonstrație de laborator decât o soluție pentru problema globală a deșeurilor. Procesul este încă foarte scump, costul estimat fiind de aproximativ 60 de dolari pentru un kilogram de biscuiți. În plus, cantitatea de plastic produsă anual este atât de mare încât această metodă nu ar putea absorbi decât o fracțiune minusculă din deșeurile existente.

Așadar, nu vom ajunge prea curând să reciclăm sticlele de apă în biscuiți pentru micul dejun. Cercetarea este însă interesantă pentru că arată o direcție neobișnuită: în loc să privim plasticul doar ca pe un deșeu, oamenii de știință încearcă să găsească metode prin care moleculele sale să poată deveni materie primă pentru alte produse. Iar dacă astfel de procese vor deveni mai ieftine și mai sigure, utilizările lor ar putea depăși cu mult ideea de „biscuiți din plastic”.

Școli care riscă să se închidă la iarnă din lipsa banilor pentru încălzire. Primăriile așteaptă ajutor de la Guvern