O proteină ar putea schimba tratamentul obezității. Descoperirea care i-a făcut pe șoareci rezistenți la îngrășare a fost testată și pe celule umane

Medicamentele din categoria GLP-1, precum Ozempic, au schimbat modul în care este tratată obezitatea, însă nu sunt lipsite de efecte secundare. Printre problemele semnalate de specialiști se numără pierderea masei musculare și a densității osoase, motiv pentru care cercetătorii continuă să caute alternative care să ajute la controlul greutății fără astfel de riscuri.

O nouă cercetare publicată în EMBO Journal aduce în prim-plan o proteină despre care oamenii de știință cred că joacă un rol esențial în modul în care organismul produce și consumă energie. Este vorba despre MTCH2, cunoscută neoficial și sub numele de „Mitch”, iar primele rezultate sugerează că blocarea acesteia ar putea modifica profund metabolismul.

Ce se întâmplă când proteina MTCH2 este eliminată

Interesul pentru această proteină nu este nou. În urmă cu aproape un deceniu, cercetătorii au observat că șoarecii la care producția de MTCH2 fusese oprită în țesutul muscular nu s-au îngrășat, chiar și în condiții în care ar fi fost predispuși la obezitate. În plus, animalele au prezentat o rezistență fizică mai bună și o capacitate crescută de efort.

Pornind de la aceste rezultate, o echipă de la Institutul Weizmann din Israel a vrut să afle dacă același mecanism ar putea exista și în celulele umane.

Vezi și:

Cum se calculează media la Bacalaureat 2026. Formula de calcul și condițiile de promovare

Pentru experiment, cercetătorii au eliminat în laborator gena responsabilă de producerea proteinei MTCH2 și au urmărit, timp de mai multe ore, modul în care s-au modificat procesele metabolice din celule.

Analiza a inclus peste o sută de substanțe implicate în metabolism și a arătat că eliminarea proteinei determină o intensificare a respirației celulare, procesul prin care celulele transformă carbohidrații și grăsimile în energie cu ajutorul oxigenului.

Potrivit autorilor studiului, această accelerare a producției de energie ar putea explica de ce, în experimentele anterioare, șoarecii fără MTCH2 au avut o rezistență fizică mai mare.

Vezi și:

Fără chimioterapie, dar deocamdată doar în laborator: tehnica ce a distrus 99% dintre celulele canceroase

O doză uriașă de psilocibină a produs schimbări neașteptate la o pacientă cu Alzheimer avansat. Ce au observat cercetătorii

Cercetarea a oferit și o explicație pentru rolul exact al proteinei. MTCH2 influențează modul în care mitocondriile, structurile considerate „uzinele energetice” ale celulei, se unesc și funcționează împreună. Fără această proteină, procesul este perturbat, iar celulele devin mai puțin eficiente din punct de vedere energetic.

Celulele încep să consume grăsimea pentru a produce energie

În lipsa proteinei MTCH2, cercetătorii au observat că celulele intră într-o stare de consum energetic permanent. Pentru a compensa această situație, ele încep să utilizeze mai rapid carbohidrații, aminoacizii și, mai ales, grăsimile.

Mai mult, echipa a descoperit că o parte dintre lipidele care alcătuiesc membranele celulare sunt descompuse și folosite drept combustibil. Cu alte cuvinte, celulele încep să consume propriile rezerve de grăsime pentru a produce energia de care au nevoie.

Rezultatele au evidențiat și un alt efect important. Absența proteinei MTCH2 pare să îngreuneze transformarea celulelor obișnuite în celule adipoase, proces prin care organismul formează țesutul gras.

Cercetătorii explică faptul că dezvoltarea noilor celule adipoase necesită cantități importante de energie. În condițiile în care celulele fără MTCH2 consumă permanent resursele disponibile, nu mai rămâne suficientă energie pentru formarea țesutului adipos. În plus, activitatea unor gene implicate în acest proces este redusă, ceea ce contribuie la limitarea acumulării de grăsime.

Deși descoperirea este considerată promițătoare, oamenii de știință subliniază că aplicarea ei în medicină este încă departe. Cercetarea s-a desfășurat în laborator, pe celule umane, iar transformarea acestor rezultate într-un tratament sigur necesită ani de studii suplimentare.

Există și motive de prudență. Forțarea celulelor să funcționeze într-o stare de consum energetic continuu ar putea avea efecte nedorite asupra țesuturilor și organelor, iar acest risc trebuie evaluat înainte de dezvoltarea unor terapii bazate pe inhibarea proteinei MTCH2.

Pământul este astăzi în cel mai îndepărtat punct față de Soare. Atunci de ce este atât de cald?