O casă nouă, un secret în pereți și un horror perfect pentru Halloween care nu merge chiar unde te aștepți: REVIEW Within

Mutatul într-o casă nouă ar trebui să fie un motiv de bucurie, dar pentru familia din Within lucrurile o iau repede într-o direcție neplăcută. John Alexander se mută împreună cu fiica sa adolescentă, Hannah, și cu noua lui soție, Melanie. Casa pare numai bună pentru un nou început, însă Hannah începe să observe lucruri ciudate. Se aud zgomote, obiectele dispar sau apar în alte locuri, iar senzația că cineva este prin preajmă nu-i dă pace.

Lansat în 2016 și regizat de Phil Claydon, filmul îi are în rolurile principale pe Michael Vartan, Erin Moriarty și Nadine Velazquez. La început, pare că avem de-a face cu încă o poveste despre o casă bântuită, genul de film în care personajele aud ceva la etaj și, în loc să iasă pe ușă, urcă să vadă ce se întâmplă. Numai că Within are o explicație ceva mai interesantă pentru lucrurile care se petrec în casă. Păcat că nu reușește să profite de ea atât de bine pe cât ar fi putut.

Hannah știe că ceva nu este în regulă. Restul familiei nu prea o crede

Hannah nu se adaptează prea bine la noua viață. Și-a lăsat prietenii în urmă, nu se înțelege grozav cu tatăl ei și nici nu pare încântată de prezența lui Melanie. Când începe să observe lucruri suspecte în casă, John are deja suficiente motive să creadă că fiica lui exagerează. Așa că, în loc să ia în serios ce îi spune, preferă să găsească explicații convenabile.

Sigur, într-un horror, personajul care nu este crezut de nimeni face parte aproape din decor. Dar aici situația devine uneori frustrantă. Hannah are motive să fie neliniștită, iar adulții din jurul ei par mai preocupați să păstreze aparențele decât să afle ce se întâmplă. Înțeleg că scenariul are nevoie de puțin timp ca să construiască misterul, dar unele reacții sunt greu de luat în serios.

Vezi și:

Un moștenitor refuză să vândă casa. Ce pot face ceilalți și când se poate ajunge la vânzare prin instanță

Filmul, pe care îl poți vedea pe Netflix, se descurcă mai bine atunci când nu încearcă să sperie spectatorul cu orice preț. Zgomotele din pereți, obiectele care nu mai sunt unde le-ai lăsat și senzația că cineva te urmărește funcționează mai bine decât sperieturile previzibile. Nu trebuie să se întâmple ceva spectaculos în fiecare scenă. Uneori, e suficient să ai impresia că în casă mai locuiește cineva, deși ar trebui să fii singur.

Erin Moriarty încearcă să țină povestea pe linia de plutire

Dacă ai văzut-o pe Erin Moriarty în The Boys, aici o găsești într-un rol complet diferit. Hannah este o adolescentă care nu prea are răbdare cu nimeni și care ajunge să investigheze singură lucrurile ciudate din casă. Nu este cel mai simpatic personaj dintr-un horror, dar măcar încearcă să afle ce se întâmplă, în loc să aștepte ca altcineva să-i rezolve problemele.

Michael Vartan îl interpretează pe John, tatăl care vrea ca noua familie să funcționeze, iar Nadine Velazquez este Melanie, femeia care încearcă să-și găsească locul într-o casă în care relațiile sunt deja complicate. Problema este că filmul nu le acordă suficient timp pentru a deveni personaje cu adevărat interesante. De multe ori, par să existe doar pentru a duce povestea la următoarea scenă tensionată.

Vezi și:

Clive Barker vrea să readucă „Hellraiser” în cinematografe. Succesul noului joc horror i-a dat idei pentru continuarea francizei cu Pinhead

REVIEW Psycho Killer, filmul care a plecat de la o premisă bună, dar s-a pierdut iremediabil pe drum

Pe parcurs, apar și alte personaje care ridică semne de întrebare, iar suspiciunile se mută de la unul la altul. Numai că unele indicii sunt prea evidente, în timp ce altele nu duc nicăieri. În loc să te facă să reconstruiești singur povestea, filmul ajunge uneori să te lase să aștepți următoarea informație importantă.

Ce se ascunde în casă este mai interesant decât sperieturile

Pe măsură ce Hannah încearcă să afle mai multe despre locuință, descoperă că trecutul casei este mult mai întunecat decât părea la prima vedere. Foștii locatari au avut parte de un sfârșit violent, iar lucrurile pe care le observă în prezent încep să capete alt sens.

Aici Within devine mai interesant. Filmul te face să te întrebi dacă amenințarea este într-adevăr supranaturală sau dacă explicația se află mult mai aproape decât ai crede. Ideea că pericolul s-ar putea afla chiar în interiorul casei, fără ca familia să știe, mi se pare mai eficientă decât povestea obișnuită cu o fantomă care apare pe hol.

Din păcate, scenariul nu construiește misterul cu suficientă răbdare. Sunt momente în care povestea pare că se îndreaptă spre o direcție interesantă, apoi se grăbește să ofere explicații sau trece la următoarea sperietură. Iar când adevărul începe să iasă la iveală, surpriza nu are chiar impactul pe care l-ar fi putut avea dacă indiciile ar fi fost distribuite mai atent.

Ultima parte schimbă destul de mult felul în care privești evenimentele de până atunci. Nu intru în detalii despre final, pentru că aș strica una dintre puținele surprize pe care filmul le păstrează. Spun doar că Within funcționează mai bine când lasă spectatorul să se îndoiască de ceea ce vede decât atunci când încearcă să explice totul.

Windows 11 primește un instrument integrat pentru testarea vitezei internetului. Cum îl poți activa