O bucată uriașă de gheață, aproape cât Texasul, lipsește din Antarctica. Cercetătorii se tem că nu se va mai forma

O bucată uriașă de gheață, aproape cât Texasul, lipsește din Antarctica. Cercetătorii se tem că nu se va mai forma
Gheața marină nu s-a format pe o suprafață mare din Marea Bellingshausen, vizibilă aici într-o imagine de arhivă. (foto: Mlenny via Getty Images)

O zonă uriașă de gheață marină, aproape cât statul american Texas și mai mare decât Franța, lipsește în această iarnă din vestul Antarcticii. Fenomenul a fost observat în Marea Bellingshausen, aflată la vest de Peninsula Antarctică, o regiune care în mod normal ar trebui să fie acoperită de gheață în această perioadă a anului.

Antarctica se află acum în sezonul rece, care se întinde, în linii mari, din martie până în octombrie. În mod normal, în lunile de iarnă, gheața marină din jurul continentului se extinde rapid și ajunge la maximum spre luna septembrie. De această dată, însă, o suprafață de aproximativ 650.000 de kilometri pătrați nu s-a format comparativ cu media perioadei 1991–2020, iar oamenii de știință spun că situația este alarmantă.

Marea Bellingshausen, golul de gheață care îngrijorează cercetătorii

Marea Bellingshausen a devenit în ultimele zile una dintre cele mai urmărite zone de pe harta climatică a planetei. Datele satelitare arată o absență masivă a gheții marine într-o regiune unde aceasta ar trebui să existe deja în plină iarnă antarctică. Pentru comparație, suprafața lipsă este aproape cât Texasul și ușor mai mare decât Franța.

Specialiștii spun că nu este vorba despre o variație banală de la un an la altul. În ultimii ani, Antarctica a trecut prin episoade repetate de scădere puternică a gheții marine, iar regiunea Bellingshausen a fost afectată de mai multe ori. Faptul că această zonă a avut niveluri foarte scăzute de gheață în trei din ultimii patru ani alimentează teama că nu mai asistăm la o anomalie izolată, ci la o schimbare mai profundă.

Unul dintre cercetătorii citați în presa internațională a descris situația drept „deprimantă” și a spus că este posibil ca gheața marină să nu mai revină acolo la nivelurile considerate normale în trecut. Este o afirmație puternică, dar exprimă îngrijorarea tot mai mare a comunității științifice: vestul Antarcticii pare să intre într-o fază nouă, în care vechile tipare sezoniere devin mai puțin stabile.

Fenomenul este cu atât mai important cu cât gheața marină nu este doar o suprafață albă care se formează și se topește. Ea influențează curenții oceanici, reflectă lumina solară, izolează oceanul și protejează anumite zone de coastă de efectele directe ale valurilor și ale apei mai calde.

Ce legătură are fenomenul cu încălzirea globală

Cercetătorii investighează acum în ce măsură lipsa gheții marine din Marea Bellingshausen este legată direct de încălzirea globală. Antarctica s-a comportat mult timp diferit față de Arctica, unde declinul gheții marine a fost mai clar și mai constant. În sud, variațiile au fost mai complicate, cu ani în care extinderea gheții a crescut și ani în care a scăzut brusc.

Totuși, ultimul deceniu a schimbat această imagine. După un minim record în 2016, Antarctica a înregistrat noi scăderi istorice în 2022 și 2023. În 2026, datele pentru luna mai indicau deja o acoperire sub media multianuală, cu o anomalie pronunțată în zona Bellingshausen. Pentru oamenii de știință, acesta este un semnal că sistemul antarctic ar putea deveni mai sensibil la încălzirea oceanelor și a atmosferei.

O posibilă explicație este legată de modificările din ocean. Apele mai calde pot împiedica formarea gheții sau pot accelera topirea ei, iar lipsa gheții poate, la rândul ei, favoriza încălzirea locală. Este un cerc vicios: mai puțină gheață înseamnă mai multă apă închisă la culoare expusă la radiația solară, iar apa absoarbe mai multă căldură decât gheața albă.

În plus, regiunea a fost asociată recent cu temperaturi neobișnuit de ridicate pentru sezon, în unele zone fiind raportate valori cu mult peste medie. Chiar dacă un singur episod nu poate explica singur întreaga problemă, el se potrivește într-un tablou mai larg al schimbărilor rapide observate la poli.

De ce contează gheața marină pentru animale și pentru nivelul mărilor

Lipsa gheții marine are efecte directe asupra ecosistemelor antarctice. Krillul, o specie esențială pentru lanțul trofic din Oceanul Austral, depinde de gheață în anumite etape ale ciclului său de viață. La rândul lor, pinguinii, focile și numeroase alte specii depind de krill și de stabilitatea habitatelor de gheață.

Pinguinii imperiali și pinguinii Adélie sunt printre speciile vulnerabile la aceste schimbări. Dacă gheața se formează prea târziu, se rupe prea devreme sau lipsește complet în anumite zone, coloniile pot avea eșecuri de reproducere. Puii au nevoie de platforme stabile înainte să fie pregătiți să intre în apă, iar pierderea acestui suport poate avea consecințe dramatice.

Gheața marină nu ridică direct nivelul oceanelor atunci când se topește, pentru că plutește deja pe apă. Însă rolul ei indirect este foarte important. Ea poate proteja platformele de gheață de la marginea continentului, iar aceste platforme frânează ghețarii care curg din interiorul Antarcticii spre mare.

În apropierea regiunii se află și ghețari monitorizați atent, inclusiv Thwaites, supranumit uneori „ghețarul apocalipsei” din cauza potențialului său impact asupra nivelului mărilor. Dacă platformele de gheață se slăbesc, ghețarii pot ajunge mai repede în ocean, iar acest lucru contribuie la creșterea nivelului global al mărilor.

Deocamdată, cercetătorii evită concluziile definitive. Dar mesajul este clar: lipsa unei suprafețe atât de mari de gheață marină în plină iarnă antarctică nu mai poate fi tratată ca o simplă curiozitate climatică. Este un semnal de alarmă despre o regiune care părea, până nu demult, mai greu de destabilizat decât Arctica.