Munca în străinătate schimbă relația cu copiii. Peste o treime dintre părinții chestionați spun că legătura s-a răcit
Aproape 42% dintre părinții români chestionați într-un studiu Salvați Copiii, care lucrează în străinătate și au copiii rămași în țară, intenționează să revină definitiv în România în următorii ani. Cercetarea arată și dificultățile relației la distanță, peste o treime dintre respondenți afirmând că legătura cu copiii a devenit mai distantă după plecare. Studiul a fost realizat în septembrie–octombrie 2026, în rândul a 1.005 părinți din opt state europene.
Ce i-ar determina pe părinți să se întoarcă în țară
Dintre participanții la cercetare, 41,7% spun că vor să revină definitiv în România, 27,6% nu au acest plan, iar 30,8% sunt încă nehotărâți. Pentru cei care intenționează să se întoarcă, apropierea de copil și familie este principalul motiv, indicat de 85,4%.
Un loc de muncă suficient de bine plătit în România este menționat de 72,1% dintre părinții care vor să revină. Îmbunătățirea serviciilor de sănătate și a celor de educație este indicată, în fiecare caz, de aproximativ 30%.
Reunirea familiei poate însemna și mutarea copilului în străinătate. Dintre părinții care nu intenționează să revină definitiv în România, 35,4% spun că vor să locuiască împreună cu copilul în țara în care muncesc, în următorii doi ani.
Peste o treime spun că relația cu copilul s-a răcit
O proporție de 35,7% dintre părinții chestionați consideră că relația cu copiii a devenit mai distantă după plecare. Totodată, 31,2% comunică cu aceștia mai rar decât zilnic, arată cercetarea realizată în cadrul proiectului „Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe”.
Întrebați ce cred că le lipsește cel mai mult copiilor în relația cu ei, 40,5% au ales timpul petrecut împreună. Alți 31,3% au indicat dragostea și afecțiunea manifestate direct, 14% participarea la momentele importante, iar 6% sprijinul în problemele cotidiene.
Unul dintre părinți a răspuns că îi lipsește copilului „umărul pe care poate să plângă când se întoarce de la școală”. Doar 2% dintre participanți consideră că absența lor nu produce nicio lipsă în relația cu copilul.
Distanța, programul de lucru și costurile îngreunează apropierea
Principalul obstacol în calea unei implicări mai mari este distanța fizică, menționată de 79,3% dintre respondenți. Urmează programul de muncă, indicat de 55,8%, și costurile deplasărilor în România, de 48,6%.
Mai mult de jumătate dintre părinți, respectiv 54,2%, spun că nu sunt în contact direct cu școala sau grădinița copilului. De asemenea, 15% declară că se implică puțin sau deloc în deciziile privind educația, iar 17% în cele referitoare la sănătate.
Sprijinul disponibil în țara în care lucrează este limitat pentru o parte dintre familii. Aproape jumătate dintre respondenți, 48,8%, afirmă că nu au persoane sau grupuri la care să apeleze pentru ajutor, în timp ce părinții care au o asemenea rețea se bazează mai ales pe prieteni români și rude.
Sprijinul emoțional la distanță rămâne o dificultate
Numai 39% dintre părinți consideră că îi pot oferi copilului sprijin emoțional de la distanță. Alți 21% spun că nu pot face acest lucru, iar 40% nu și-au exprimat nici acordul, nici dezacordul; separat, 15% consideră că propriul copil nu apelează la ei când are nevoie de ajutor.
„Este crucial ca programul dedicat acestor copii să fie unul integrat și să includă mereu părintele, unul dintre elementele esențiale fiind acela de a prezerva relația părinte-copil și de a încuraja comunicarea, în pofida distanței fizice”, a declarat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Salvați Copiii România.
Pentru mulți participanți, munca peste hotare presupune o separare îndelungată. Dintre respondenți, 55% se află în actuala perioadă de muncă în străinătate de cel puțin trei ani, iar un sfert au depășit cinci ani.
Cercetarea a inclus părinți cu copii de 0–17 ani rămași în România, care lucrează în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, Irlanda, Austria și Belgia. Proiectul este finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, iar pentru eșantionul de 1.005 respondenți este indicată o marjă de eroare de ±3%, la un nivel de încredere de 95%.