De ce se întorc în România tinerii plecați la studii în străinătate. Ce găsesc acasă și cu ce se obișnuiesc cel mai greu
Dorul de familie și prieteni, costurile locuințelor și șansele de angajare îi fac pe unii tineri care studiază în străinătate să ia în calcul întoarcerea în România. Într-o discuție pe Reddit, participanții povestesc ce au găsit după revenire, ce le-a lipsit și de ce unii au ales să plece din nou. Experiențele sunt diferite, iar pentru cei care încă studiază, decizia rămâne deschisă.
- După patru ani în Olanda, o studentă se gândește să revină la Cluj
- Un absolvent din Porto spune că lucrează în domeniu și câștigă mai bine în România
- Un an petrecut în România a convins-o să se întoarcă în Franța
- Un absolvent din Olanda povestește despre dificultățile întâlnite la angajare
- După cinci ani la Paris, un participant ia în calcul o viață între două țări
După patru ani în Olanda, o studentă se gândește să revină la Cluj
Autoarea postării de pe Reddit spune că urmează să își termine masterul în Olanda și se gândește să se mute în România în ianuarie 2027. După patru ani petrecuți acolo, ar vrea să ia o pauză de la muncă și de la căutarea unui job, pentru a-și încărca bateriile.
Deși apreciază viața mai liniștită din Olanda și are prieteni și relații apropiate, simte că îi lipsesc familia, prietenii din România și natura. Se teme că singurătatea va deveni mai greu de suportat în timp.
„Deși îmi place Olanda, simt că viața mea aici e incompletă. Îmi lipsesc multe lucruri din România — familia, prietenii, natura. E adevărat că viața mea aici e mult mai liniștită decât ar fi în România, dar, în cele din urmă, simt că mă va ajunge singurătatea din urmă, deși am prieteni și relații apropiate. Dar, cum am zis, lipsește ceva.”
Partenerul ei intenționează să revină în România după șapte ani petrecuți în Marea Britanie. Dacă se întoarce și ea, cei doi ar avea unde să locuiască la Cluj, fără să plătească chirie.
Tânăra spune că situația sa financiară este bună în prezent datorită beneficiilor primite ca studentă și unui job part-time. După absolvire, se teme că acest stil de viață va fi dificil de păstrat, deoarece, potrivit estimării sale, aproximativ 90% dintre oportunitățile din domeniul său cer limba olandeză, pe care nu o vorbește fluent.
Nici perspectiva revenirii nu o liniștește complet. Este îngrijorată de posibilitățile de angajare din România, de creșterea prețurilor și de ceea ce percepe drept o atmosferă mai agitată și mai ostilă între oameni. De aici și întrebarea adresată celor care au trecut prin aceeași experiență, cum a fost reacomodarea? www.reddit.com
Un absolvent din Porto spune că lucrează în domeniu și câștigă mai bine în România
Un participant care a făcut masterul la Porto povestește că, după absolvire, s-a gândit să rămână definitiv în Portugalia. Spune însă că necunoașterea limbii l-ar fi obligat să pornească de la zero, cu un salariu minim, în condițiile în care chiria pentru a locui singur ar fi depășit acel venit.
„Eu am fost plecat la master în Porto. După finalizare, mă bătea gândul să rămân acolo de tot, dar am avut aceeași problemă ca tine. Necunoscând limba, pentru început trebuia să încep de la zero, pe salariul minim, iar acolo chiria, ca să stai singur, e peste salariul minim… E greu într-o altă țară să îți găsești un job în domeniu, mai ales dacă nu știi limba.”
A ales România și spune că acum lucrează în domeniul pentru care s-a pregătit. În comparația sa, câștigă mai mult decât ar obține în Portugalia pentru același volum de muncă și își permite mai multe concedii pe an.
„Am ales să stau totuși în țară și îmi fac mai multe concedii pe an. Lucrez în domeniu și câștig momentan chiar mai mult decât aș câștiga în Portugalia cu același volum de muncă.
Eu zic să revii. Dacă chiar nu-ți place, poți să te întorci înapoi.”
Un an petrecut în România a convins-o să se întoarcă în Franța
O altă participantă spune că a revenit în România în perioada pandemiei, după ce locuise în Franța. Se simțea pierdută între două culturi, îi lipseau anumite lucruri de acasă și nu știa dacă să își continue studiile în străinătate.
„M-am întors la un moment dat, după ceva timp în Franța, în perioada COVID-ului. Mă simțeam cumva pierdută între două culturi, îmi lipseau unele aspecte din România și nu știam dacă să continui sau nu studiile în Franța. Sincer, anul acela petrecut în România m-a făcut să înțeleg că tot ce vreau e să mă întorc.”
Prin întoarcere se referă la revenirea în Franța. Explică faptul că îi lipseau oamenii de acolo, pe care îi consideră prietenoși și deschiși, clima din sudul țării, aproape de Spania, posibilitatea de a călători mai ușor și viața fără dependență de mașină.
„Nu știu, oamenii de aici, care, spre deosebire de toate clișeele despre Franța, mi se par extrem de prietenoși și deschiși la minte, clima foarte caldă și cu mult soare — stau în sudul Franței, aproape de Spania —, mentalitățile, posibilitatea de a călători mult mai ușor, de a nu depinde de mașină mi-au lipsit enorm. Încă sunt aici, lucrez deja și nu regret nimic.”
Participanta adaugă că apreciază și faptul că nu mai trece prin iernile reci din România. Frigul, zăpada și stările pe care le asocia cu sezonul de iarnă au contat în alegerea sa.
„Ah, și un avantaj enorm este că am scăpat de frigul, zăpada și depresia de sezon pe care le aveam iarna în România.”
Un absolvent din Olanda povestește despre dificultățile întâlnite la angajare
Un comentator care a făcut licența și masterul în Olanda descrie o experiență mai dificilă după revenire. Din perspectiva sa, relațiile și recomandările pot conta mult pentru ca un CV să ajungă la persoanele care decid angajarea.
„Din experiența mea, merită să te întorci doar dacă ai pilele necesare ca să ți se pună CV-ul în față sau să ajungă la cine trebuie, prin recomandări sau alte mijloace.”
Acesta spune că a întâlnit uneori și reacții ostile atunci când menționa studiile făcute în Olanda. Precizează totuși că experiența depinde de domeniu și de cât de saturată este piața muncii.
„Din păcate, eu m-am mai lovit din când în când și de o atitudine ușor ostilă când spuneam că am licență și master în Olanda, un fel de «Dacă tot ai făcut la ei, de ce te-ai mai întors?». În orice caz, ține și de domeniu și de cât de saturată e piața, însă îți doresc să te duci unde simți că îți va fi cel mai bine.”
În final, o încurajează pe autoarea postării să încerce revenirea dacă simte că îi este dor de casă. Consideră că, dacă lucrurile nu merg, poate alege din nou Olanda sau o altă țară.
„Dacă simți că îți e dor de casă, poți să încerci să îți faci drumul aici, iar dacă nu reușești, poți oricând să pleci în orice alt loc, inclusiv să te întorci în Olanda.”
După cinci ani la Paris, un participant ia în calcul o viață între două țări
Un participant stabilit la Paris spune că a plecat cu o bursă avantajoasă pentru doi ani și a terminat un master. A urmat un an de pauză în care a lucrat, apoi a aplicat la un al doilea master, schimbând domeniul de la limbi străine la film.
La început nu se gândea să revină. Franța îi oferea, spune el, o bursă, o chirie mai ieftină la Paris și, după schimbarea specializării, acces la finanțări și oportunități în domeniul cultural.
„Când am plecat, nu m-am uitat o secundă înapoi. Franța îmi oferea niște lucruri nesperate în România — bursă, chirie mai ieftină în Paris, tot tacâmul. Apoi mi-am schimbat domeniul și am descoperit câți bani se bagă în partea culturală în Franța, enorm, și multe oportunități interesante.”
De câteva luni, perspectiva sa s-a schimbat. Deși spune că s-a integrat foarte bine, simte că proiectele artistice pe care vrea să le realizeze sunt legate de experiențele din România și că discută mai ușor cu românii despre aceste subiecte.
„Mi-am dat seama că ceea ce fac eu, latura mea artistică, este construită în România. Relaționez cu românii cel mai bine pe subiectele pe care eu vreau să le tratez. Deși m-am integrat foarte bine în Franța, cei de aici nu au avut aceeași poveste ca noi, iar lucrul acesta se simte, mai ales când vrei să creezi ceva ce atinge un conștient colectiv.”
Prietenii, părinții și prețurile locuințelor se adaugă motivelor pentru care ia în calcul întoarcerea. Varianta pe care și-o dorește ar păstra însă legătura profesională cu Franța, unde ar lucra câteva luni pe an, petrecând restul timpului la București.
„Îmi doresc să păstrez o legătură strânsă cu Franța, să vin să lucrez aici câteva luni pe an, iar în rest să stau la București. Mai am un an de stat ca să mă gândesc, dar, pentru cineva care a plecat și nu se mai gândea să se întoarcă… ei bine… am învățat să nu spun niciodată «niciodată».”