Misterul fluviului Eufrat, rezolvat după milioane de ani. Cercetătorii au aflat cum s-a format una dintre cele mai importante ape din istoria omenirii
Eufratul este unul dintre cele mai cunoscute fluvii din lume, fiind asociat cu apariția primelor mari civilizații și cu dezvoltarea agriculturii în Orientul Apropiat. De-a lungul mileniilor, cursul său a influențat formarea unor imperii, a unor sisteme de legi și chiar a unor credințe religioase care au modelat istoria umanității. Cu toate acestea, deși importanța sa este incontestabilă, originile sale geologice au rămas mult timp neclare.
Acum, un nou studiu aduce o explicație detaliată despre modul în care s-a format fluviul care traversează astăzi Turcia, Siria și Irakul înainte de a se vărsa în Golful Persic. Cercetarea sugerează că Eufratul modern este rezultatul unei transformări spectaculoase care a început în urmă cu milioane de ani și care a implicat schimbări tectonice majore, dar și existența unor râuri dispărute care transportau cantități uriașe de apă, scrie Nature Geoscience.
Două râuri uriașe au existat înaintea Eufratului de astăzi
Pentru a reconstrui istoria regiunii, cercetătorii au analizat relieful actual și structurile geologice aflate sub suprafață. Rezultatele indică faptul că actualul Eufrat nu a existat dintotdeauna în forma pe care o cunoaștem astăzi.
În urmă cu aproximativ cinci până la șase milioane de ani, în Anatolia, pe teritoriul actual al Turciei, existau două sisteme fluviale distincte, cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Palaeo-Karasu și Palaeo-Murat. Aceste cursuri de apă traversau o regiune foarte diferită de cea de astăzi și se îndreptau către bazinul mediteranean.
Perioada respectivă coincide cu unul dintre cele mai neobișnuite episoade din istoria geologică a planetei. Marea Mediterană trecea prin așa-numita criză de salinitate messiniană, un eveniment în care mare parte din apă s-a evaporat, transformând zona într-un peisaj dominat de câmpii saline și bazine izolate.
Analizele geologice au scos la iveală un detaliu surprinzător. Cele două râuri dispărute transportau volume de apă care, potrivit estimărilor, ar fi putut depăși debitul combinat al Eufratului actual, al Tigrului și chiar al Nilului. Pentru oamenii de știință, acest lucru sugerează că regiunea beneficia atunci de un climat mult mai umed și de un relief mai accidentat decât cel prezent.
Mișcările scoarței terestre au schimbat complet harta Orientului Mijlociu
Povestea Eufratului nu s-a încheiat însă odată cu existența acestor râuri străvechi. În urmă cu aproximativ 3,6 milioane de ani, activitatea tectonică din estul Anatoliei a început să modifice profund configurația terenului.
Mișcările produse de sistemele de falii au schimbat direcția de curgere a apelor, îndepărtându-le treptat de bazinul mediteranean și orientându-le către sud-est. Procesul a fost lent la scară umană, dar spectaculos din punct de vedere geologic.
Potrivit cercetătorilor, abia în urmă cu circa 1,6 milioane de ani a început să se contureze fluviul Eufrat în forma sa apropiată de cea actuală. Practic, fluviul care a alimentat una dintre cele mai fertile regiuni ale lumii este rezultatul unor transformări care au durat milioane de ani.
Mai târziu, teritoriul dintre Eufrat și Tigru avea să fie cunoscut drept Semiluna Fertilă, una dintre cele mai importante zone din istoria civilizației. Aici au înflorit popoare precum sumerienii, babilonienii și asirienii, care au pus bazele unor realizări esențiale în domenii precum scrierea, matematica, astronomia și administrația.
Descoperirea oferă o perspectivă nouă asupra evoluției unuia dintre cele mai importante sisteme fluviale de pe planetă. În același timp, ea vine într-un moment în care Eufratul se confruntă cu probleme majore. Scăderea nivelului apei și perioadele de secetă tot mai severe ridică semne de întrebare cu privire la viitorul fluviului care a contribuit decisiv la dezvoltarea lumii moderne.
După milioane de ani de transformări naturale și după rolul esențial pe care l-a avut în apariția civilizației, Eufratul continuă să fie un simbol al legăturii dintre natură și istoria omenirii. Iar noua cercetare arată că povestea sa este mult mai veche și mai complexă decât s-a crezut până acum.