Aerul condiționat fără freon ar putea deveni realitate. Europa testează o tehnologie care promite să schimbe complet răcirea locuințelor
Valurile de căldură din ultimii ani au transformat aerul condiționat dintr-un lux într-o necesitate pentru milioane de oameni. Totuși, aparatele clasice vin cu un cost ridicat pentru mediu, deoarece folosesc agenți frigorifici care contribuie la încălzirea globală și consumă cantități importante de energie electrică. Din acest motiv, cercetători și companii din Europa dezvoltă o nouă generație de sisteme de răcire care funcționează fără niciun fel de agent frigorific.
Mai multe tehnologii aflate în faza de testare încearcă să înlocuiască principiul folosit de aparatele de aer condiționat actuale. În locul gazelor refrigerante, acestea utilizează materiale speciale care își modifică temperatura atunci când sunt întinse, comprimate sau expuse la câmpuri magnetice ori curent electric. Dacă vor ajunge în producția de serie, aceste sisteme ar putea reduce impactul asupra mediului și ar schimba complet modul în care sunt răcite clădirile, scrie Tech Spot.
Europa caută alternative pe fondul temperaturilor tot mai ridicate
Interesul pentru astfel de soluții nu este întâmplător. În ultimele veri, numeroase regiuni europene au înregistrat temperaturi care au depășit pragul de 40 de grade Celsius, iar cererea pentru aparate de aer condiționat a crescut brusc.
În unele țări, magazinele au rămas fără ventilatoare și unități portabile, pe fondul cumpărăturilor făcute în grabă de populație. În același timp, specialiștii estimează că până la jumătatea secolului tot mai multe gospodării din întreaga lume vor avea nevoie de sisteme de răcire.
Paradoxal, Europa este încă în urma altor regiuni. Dacă în Statele Unite aproximativ nouă din zece locuințe beneficiază de aer condiționat, în multe state europene procentul este mult mai redus. Odată cu intensificarea valurilor de căldură, această diferență este însă așteptată să se diminueze rapid.
Cum funcționează noua generație de sisteme de răcire
Majoritatea aparatelor existente folosesc gaze refrigerante care transportă căldura prin schimbarea stării din lichid în gaz și invers. Deși tehnologia este eficientă, aceste substanțe pot avea un impact climatic foarte mare dacă ajung în atmosferă.
Uniunea Europeană a început deja eliminarea treptată a gazelor fluorurate utilizate în prezent, iar industria caută soluții care să le înlocuiască.
Printre cele mai promițătoare direcții se află răcirea în stare solidă. În Germania, cercetătorii testează aliaje pe bază de nichel și titan care produc un efect de răcire atunci când sunt întinse și apoi revin la forma inițială. Primele experimente indică faptul că temperatura din interiorul unei încăperi ar putea fi redusă cu până la 10 grade Celsius, folosind un sistem mai eficient decât instalațiile convenționale.
Alte companii dezvoltă tehnologii complet diferite. Unele utilizează semiconductori pentru a transporta căldura cu ajutorul curentului electric, în timp ce altele experimentează sisteme bazate pe câmpuri magnetice sau pe materiale care reacționează la presiune.
De la laborator la primele teste în clădiri
Deși rezultatele sunt încurajatoare, majoritatea acestor soluții se află încă în faza de testare. Unele prototipuri funcționează deja în locuințe-pilot, iar alte sisteme urmează să fie evaluate în spații comerciale înainte de o eventuală lansare pe piață.
Specialiștii avertizează însă că adevărata provocare nu este realizarea unui prototip funcțional, ci demonstrarea faptului că aceste tehnologii pot fi produse la scară largă și la costuri competitive.
În același timp, succesul lor va depinde și de interesul marilor producători de echipamente HVAC, care ar putea accelera adoptarea acestor soluții dacă vor decide să investească în producția lor.
Aerul condiționat nu este singura soluție împotriva caniculei
Experții atrag atenția că simpla instalare a mai multor aparate de răcire nu va rezolva problema temperaturilor extreme.
Multe dintre clădirile europene au fost proiectate pentru a conserva căldura în sezonul rece, iar în timpul verii acest lucru devine un dezavantaj. În plus, zonele urbane dense rețin căldura, amplificând efectul valurilor de caniculă.
Din acest motiv, orașele încep să investească și în alte soluții, precum materiale care reflectă radiația solară, sisteme de umbrire, ventilație naturală sau rețele centralizate de răcire. Parisul, de exemplu, extinde o infrastructură care transportă apă răcită prin conducte subterane pentru climatizarea clădirilor publice.