Microplasticele încălzesc și atmosfera: poluarea invizibilă care ar putea amplifica schimbările climatice

Microplasticele au fost găsite în oceane, în sol, în alimente, în sânge și chiar în organe, iar acum cercetătorii adaugă o nouă problemă pe lista deja lungă: particulele minuscule de plastic din atmosferă pot contribui la încălzirea globală. Un studiu publicat în Nature Climate Change arată că microplasticele și nanoplasticele aflate în aer nu sunt doar o problemă de poluare și sănătate, ci și un factor climatic încă insuficient înțeles.

Descoperirea nu schimbă ierarhia principalilor vinovați ai crizei climatice. Arderea combustibililor fosili rămâne cauza majoră a încălzirii globale, iar emisiile de dioxid de carbon au un impact incomparabil mai mare. Totuși, studiul sugerează că particulele de plastic din aer produc, per total, un efect de încălzire, nu de răcire, iar acest lucru le transformă într-un nou element care trebuie luat în calcul în modelele climatice.

Cum ajunge plasticul să încălzească aerul

Microplasticele provin din degradarea obiectelor mai mari din plastic, din fibre sintetice, ambalaje, textile, anvelope sau produse concepute inițial cu particule foarte mici. Odată ajunse în mediu, aceste fragmente pot fi ridicate de vânt și transportate pe distanțe uriașe, inclusiv în zone îndepărtate. Nanoplasticele, și mai mici, pot rămâne suspendate în atmosferă și mai ușor.

Cercetătorii au analizat felul în care particulele de plastic de culori diferite interacționează cu lumina solară și radiația. Concluzia este importantă: particulele foarte deschise la culoare pot reflecta o parte din lumină, ceea ce ar avea un efect de răcire, dar particulele colorate sau închise absorb mai multă energie. Per total, efectul de încălzire îl depășește pe cel de răcire.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Culoarea pare să fie un factor esențial. Plasticele negre, albastre, roșii sau galbene pot absorbi mai eficient lumina decât particulele albe sau transparente. Mai mult, particulele deschise la culoare se pot închide în timp sub acțiunea soarelui, într-un proces asemănător cu îngălbenirea plasticului lăsat mult timp pe bordul unei mașini sau pe un geam.

Impactul estimat este încă mic în comparație cu dioxidul de carbon sau metanul, dar nu este zero. Unele relatări despre studiu notează că efectul microplasticelor atmosferice ar putea ajunge la o fracțiune relevantă din efectul carbonului negru, un poluant climatic cu impact puternic pe termen scurt.

De ce estimările sunt încă incerte

Cea mai mare problemă pentru cercetători este că nimeni nu știe exact câte microplastice și nanoplastice se află în atmosferă, unde sunt concentrate și cât timp rămân suspendate. Multe măsurători au fost făcute aproape de sol, pentru că interesul principal a fost legat de sănătatea oamenilor. Pentru climă, însă, contează întreaga coloană atmosferică, nu doar aerul respirat la nivelul străzii.

Vezi și:

Planeta nu mai merge spre cel mai sumbru scenariu climatic, dar încă se încălzește. Adevărul e mai complicat, spun cercetătorii

A fost inventat plasticul care se autodistruge la comandă. Dispare în șase zile, fără să lase urme de microplastice

Mai există și problema varietății. Microplasticele nu au o formă unică, o culoare unică sau o compoziție unică. Unele sunt fibre, altele fragmente, altele particule aproape sferice. Unele provin din textile, altele din ambalaje, vopsele sau cauciucuri. Toate aceste diferențe pot influența modul în care sunt transportate, cum absorb lumina și cât de mult contribuie la încălzirea atmosferei.

Studiul oferă un prim pas important, dar nu închide discuția. Cercetătorii atrag atenția că modelele climatice actuale nu includ suficient acest efect, iar asta înseamnă că rolul particulelor de plastic din aer a fost, până acum, mai degrabă invizibil în calculele despre încălzirea globală.

Chiar și așa, mesajul general este clar: poluarea cu plastic nu rămâne doar în gropi de gunoi, râuri sau oceane. Ea circulă, se fragmentează, ajunge în aer și poate interacționa cu sistemul climatic într-un mod care abia începe să fie înțeles.

Încă un motiv pentru reducerea poluării cu plastic

Descoperirea nu trebuie interpretată ca o scuză pentru a muta atenția de la combustibilii fosili. Reducerea emisiilor de carbon rămâne prioritatea centrală în lupta împotriva schimbărilor climatice. Microplasticele nu sunt „noul CO2”, dar sunt încă o dovadă că poluarea modernă are efecte secundare greu de anticipat.

Problema este cu atât mai serioasă cu cât plasticul este produs în cantități uriașe, iar multe produse sunt folosite doar o perioadă scurtă înainte să devină deșeuri. Odată ajuns în mediu, plasticul nu dispare pur și simplu, ci se rupe în particule tot mai mici, mai greu de colectat și de controlat.

Reducerea ambalajelor inutile, colectarea corectă, reciclarea reală, limitarea plasticului de unică folosință și controlul surselor industriale devin măsuri importante nu doar pentru oceane și sănătate, ci și pentru climă. Dacă microplasticele încălzesc atmosfera, chiar și într-o măsură redusă, atunci fiecare sursă de poluare ignorată adaugă presiune asupra unui sistem deja dezechilibrat.

Studiul arată că plasticul nu este doar o problemă vizibilă pe plaje sau în stomacul animalelor marine. Este și o poluare invizibilă, purtată de vânt, capabilă să ajungă în atmosferă și să absoarbă căldură. Iar asta face ca lupta împotriva deșeurilor din plastic să fie nu doar o chestiune de curățenie, ci și una de stabilitate climatică.

Companiile românești care puteau concura cu Digi pentru cele 196 de milioane de euro din SAFE. Cine putea primi contractul cu SRI