Microplasticele ar putea fi supraestimate: o descoperire recentă arată o problemă majoră în metodele de măsurare

Microplasticele au devenit un subiect tot mai prezent în studiile științifice din ultimii ani. Particulele extrem de mici au fost identificate aproape peste tot, de la apă și aer până la alimente și chiar în corpul uman. Pe măsură ce cercetările avansează, apare însă o întrebare esențială: cât de precise sunt, de fapt, aceste măsurători?

Un nou studiu publicat în martie 2026 de cercetători de la University of Michigan ridică semne de întrebare serioase asupra metodelor utilizate în prezent, se arată în The Conversation.

Deși echipa a respectat toate regulile standard pentru evitarea contaminării, rezultatele obținute au indicat valori mult mai mari decât cele raportate anterior, ceea ce a dus la o investigație mai atentă.

De unde apare eroarea în măsurarea microplasticelor

Cercetătorii au încercat să determine cât de multe microplastice sunt inhalate în aer liber, analizând probe colectate în condiții controlate. Pentru a evita contaminarea, au eliminat pe cât posibil materialele plastice din laborator, au purtat echipamente speciale și au utilizat spații dedicate pentru prelevarea probelor.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Chiar și în aceste condiții stricte, rezultatele au fost surprinzătoare: nivelurile detectate erau de peste o mie de ori mai mari decât cele estimate anterior. Suspiciunea că ceva nu este în regulă a dus la o analiză detaliată a întregului proces.

Sursa problemei s-a dovedit a fi neașteptată: mănușile de laborator. Deși acestea sunt recomandate pentru siguranță și igienă, ele pot transfera particule pe suprafețele analizate. Substanțele implicate, numite săruri de stearat, sunt utilizate în procesul de fabricație pentru a facilita desprinderea mănușilor din matrițe.

Problema este că aceste particule au o structură chimică foarte asemănătoare cu cea a unor tipuri comune de plastic, precum polietilena. Din acest motiv, metodele standard de analiză le pot identifica greșit drept microplastice.

Vezi și:

România introduce reguli noi pentru piața second-hand: maximum două mașini vândute pe an și interdicții pentru vehiculele cu daune totale

Startup-ul care vrea să „înlocuiască” corpul uman: ideea controversată a clonelor fără creier ridică semne de întrebare serioase

Impactul asupra studiilor și ce urmează

Pentru a înțelege cât de răspândită este această problemă, cercetătorii au testat mai multe tipuri de mănuși și au simulat contactul acestora cu echipamentele de laborator. Rezultatele au arătat că pot apărea mii de particule pe milimetru pătrat care sunt interpretate eronat ca microplastice.

Situația este cu atât mai delicată cu cât multe dintre aceste particule sunt extrem de mici, sub 5 micrometri. Aceste dimensiuni sunt considerate deosebit de relevante, deoarece permit pătrunderea mai ușoară în celule, ceea ce le face importante în studiile privind sănătatea umană și impactul asupra mediului.

O altă provocare vine din utilizarea tehnicilor moderne de analiză, precum spectroscopia vibrațională, care identifică particulele în funcție de modul în care interacționează cu lumina. Din cauza asemănărilor chimice, diferențierea între microplastice reale și particulele provenite din mănuși devine dificilă, mai ales în analizele automatizate.

Pentru a reduce riscul de contaminare, cercetătorii propun limitarea utilizării mănușilor în studiile dedicate microplasticelor, acolo unde este posibil. În situațiile în care acestea sunt obligatorii, cum ar fi manipularea probelor biologice, se recomandă utilizarea unor variante speciale, fără compuși de tip stearat.

În paralel, echipa a început să dezvolte metode care să permită identificarea mai clară a acestor diferențe chimice, inclusiv pentru reevaluarea datelor colectate anterior.

Această descoperire nu înseamnă că problema microplasticelor este mai puțin gravă, ci mai degrabă că trebuie înțeleasă mai corect. Chiar și în cantități mai mici, aceste particule rămân o preocupare reală pentru sănătate și mediu. În același timp, studiul evidențiază un lucru esențial: știința evoluează constant, iar ajustarea metodelor este parte normală din procesul de descoperire.

Martin Scorsese, criticat după asocierea cu o companie de inteligență artificială. Este acuzat că împinge Hollywood-ul spre AI