Gaura din stratul de ozon se micșorează: vestea bună pe care planeta o așteaptă de zeci de ani. Ce au descoperit oamenii de știință

Într-o perioadă în care știrile despre mediu sunt dominate de temperaturi record, fenomene extreme și efectele încălzirii globale, oamenii de știință au și motive de optimism. Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a ajuns în 2025 la una dintre cele mai mici dimensiuni înregistrate în ultimele decenii. Potrivit unui nou raport al Organizației Meteorologice Mondiale , publicat pe 16 septembrie 2026, reducerea observată reprezintă un nou indiciu că măsurile internaționale pentru eliminarea substanțelor care distrug ozonul continuă să dea rezultate.

Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât stratul de ozon reprezintă unul dintre principalele mecanisme naturale prin care Pământul este protejat împotriva radiațiilor ultraviolete periculoase provenite de la Soare. După decenii în care activitatea umană a contribuit la deteriorarea acestui scut atmosferic, datele recente arată că procesul de refacere este în desfășurare. Totuși, specialiștii avertizează că recuperarea completă va necesita încă mai multe decenii și că evoluția pozitivă a stratului de ozon nu înseamnă că problema schimbărilor climatice a fost rezolvată.

Gaura din stratul de ozon, printre cele mai mici din ultimele decenii

Datele publicate de Organizația Meteorologică Mondială (OMM) arată că gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a fost în 2025 a patra sau a cincea cea mai mică din perioada de monitorizare începută în 1992. Este al doilea an consecutiv în care atât întinderea zonei afectate, cât și gradul de subțiere a ozonului au fost semnificativ sub media înregistrată între 1990 și 2010.

Gaura din stratul de ozon nu reprezintă o deschidere permanentă în atmosfera Pământului, ci o regiune în care concentrația acestui gaz protector scade puternic. Fenomenul apare sezonier deasupra Antarcticii, în timpul primăverii australe, atingând de obicei dimensiunea maximă între mijlocul lunii septembrie și începutul lunii octombrie.

Vezi și:

După câte ore de la ultimul pahar te poți urca la volan. Cât timp rămâne alcoolul în sânge și în aerul expirat

În 2025, pierderea maximă de ozon a fost estimată la 36,7 milioane de tone, valoare cu peste 25% mai mică decât media de 50,1 milioane de tone înregistrată în perioada 1990-2010. Gaura s-a închis pe 1 decembrie, aceasta fiind cea mai timpurie închidere sezonieră observată din 2019.

Evoluția este cu atât mai interesantă cu cât, în anii precedenți, au existat perioade în care fenomenul părea să se agraveze. De exemplu, în 2022, gaura din stratul de ozon a depășit 26 de milioane de kilometri pătrați , atingând una dintre cele mai mari dimensiuni înregistrate în acel an.

Oamenii de știință explică însă că dimensiunea găurii poate varia considerabil de la un an la altul, în funcție de temperaturile din stratosferă și de circulația atmosferică. Prin urmare, un an cu o gaură mai mare nu înseamnă neapărat că procesul general de refacere a stratului de ozon a fost inversat.

Vezi și:

Google este acuzat că a defrișat 300 de hectare de pădure pentru un centru de date AI în Finlanda

Pământul a depășit 7 dintre cele 9 limite care îl mențin stabil. Cercetătorii avertizează că situația continuă să se agraveze

Cum a reușit omenirea să oprească distrugerea stratului de ozon

Povestea începe în anii 1970 și 1980, când cercetătorii au descoperit că anumite substanțe chimice produse de oameni afectează grav stratul de ozon. Printre cele mai periculoase se numără clorofluorocarburile, cunoscute sub denumirea de CFC, utilizate timp de decenii în frigidere, aparate de aer condiționat, spray-uri și diferite produse industriale.

Aceste gaze ajung treptat în stratosferă, unde radiațiile ultraviolete determină descompunerea lor și eliberarea atomilor de clor. Aceștia participă la reacții chimice care distrug moleculele de ozon, reducând capacitatea atmosferei de a filtra radiațiile solare periculoase.

Unul dintre oamenii care au contribuit la răspândirea acestor substanțe a fost inventatorul american Thomas Midgley Jr., care a participat la dezvoltarea clorofluorocarburilor pentru utilizarea în sistemele de refrigerare. Așa cum am explicat într-un articol despre inventatorul ale cărui descoperiri au provocat daune majore mediului , substanțele considerate inițial sigure au avut consecințe grave asupra atmosferei.

Punctul de cotitură a venit în 1987, odată cu adoptarea Protocolului de la Montreal, un acord internațional prin care statele s-au angajat să elimine treptat producția și utilizarea substanțelor care distrug stratul de ozon.

Acordul a fost ulterior ratificat universal, iar măsurile adoptate au dus la eliminarea treptată a peste 99% din producția și consumul substanțelor reglementate care afectează ozonul.

Potrivit secretarului general al OMM, Celeste Saulo, refacerea stratului de ozon este în desfășurare din jurul anului 2000, iar recuperarea completă ar putea avea loc în următoarele câteva decenii.

Când se va reface complet stratul de ozon și de ce schimbările climatice rămân o problemă

Cele mai recente evaluări internaționale indică faptul că stratul de ozon ar putea reveni la nivelurile înregistrate în 1980, înainte de apariția degradării severe, în jurul anului 2040 în majoritatea regiunilor planetei. În zona Arcticii, recuperarea este estimată pentru aproximativ 2045, în timp ce deasupra Antarcticii procesul ar putea dura până în jurul anului 2066.

Aceste estimări se bazează pe menținerea politicilor actuale de protecție a mediului. În plus, anumite substanțe care distrug ozonul persistă în atmosferă timp de zeci de ani, ceea ce explică de ce recuperarea completă este un proces atât de lent.

Refacerea stratului de ozon este importantă pentru sănătatea oamenilor, deoarece acesta absoarbe o mare parte din radiațiile ultraviolete nocive provenite de la Soare. Expunerea excesivă la radiații UV poate provoca arsuri solare, afectarea ochilor și creșterea riscului de cancer de piele.

Chiar dacă stratul de ozon se reface, protecția împotriva radiațiilor solare rămâne necesară. Așa cum am explicat într-un ghid despre diferența dintre razele UVA și UVB , cele două tipuri de radiații pot afecta pielea în moduri diferite, iar expunerea necontrolată poate avea consecințe pe termen lung.

Organizația Meteorologică Mondială avertizează că, în anumite regiuni ale Europei, nivelurile radiațiilor UV au crescut în ultimele decenii. Fenomenul este asociat în principal cu reducerea nebulozității și creșterea duratei de expunere directă la Soare.

În același timp, refacerea stratului de ozon nu trebuie confundată cu rezolvarea problemei schimbărilor climatice. Distrugerea ozonului stratosferic și încălzirea globală sunt fenomene diferite, chiar dacă există legături între ele și unele dintre substanțele implicate au efecte asupra ambelor procese.

Protocolul de la Montreal demonstrează însă că acțiunile internaționale coordonate pot produce rezultate concrete în protejarea mediului. Reducerea substanțelor care distrug ozonul a permis începerea recuperării stratului protector al Pământului, după decenii de degradare.

Pentru moment, gaura din stratul de ozon nu a dispărut, iar monitorizarea atmosferei rămâne esențială. Totuși, dimensiunile reduse înregistrate în 2025 reprezintă încă un semnal că măsurile adoptate în urmă cu aproape patru decenii continuă să contribuie la refacerea unuia dintre cele mai importante mecanisme naturale de protecție a vieții pe Pământ.

Se schimbă stimulentul de 1.000 de lei pentru copiii cu dizabilități din București. Cine va primi mai puțin din 2027