Marea Aral ascunde o problemă uriașă. Cercetătorii spun că fundul lacului eliberează cantități masive de dioxid de carbon

Marea Aral ascunde o problemă uriașă. Cercetătorii spun că fundul lacului eliberează cantități masive de dioxid de carbon
Epavă pe Marea Aral / Foto: Profimedia

Timp de decenii, dispariția Mării Aral a fost privită drept unul dintre cele mai grave dezastre ecologice provocate de om. Acum, un nou studiu arată că efectele nu se limitează la pierderea unui ecosistem uriaș. Fundul fostului lac continuă să influențeze clima planetei prin eliberarea unor cantități impresionante de dioxid de carbon.

Potrivit cercetării publicate în revista Science, sedimentele rămase după secarea Mării Aral au emis în atmosferă aproximativ 204 megatone de dioxid de carbon între 1960 și 2022. Vestea bună este că oamenii de știință cred că o parte din aceste emisii ar putea fi evitate dacă zona ar fi readusă, măcar parțial, sub apă.

Cum a ajuns una dintre cele mai mari mări interioare să se transforme într-un deșert

În urmă cu aproximativ șase decenii, Marea Aral era al patrulea cel mai mare lac din lume. Situația s-a schimbat radical după ce râurile Amu Daria și Sîr Daria, principalele sale surse de alimentare, au fost deviate pentru irigarea culturilor de bumbac din Uzbekistan.

Pe măsură ce aportul de apă a scăzut, nivelul mării s-a redus dramatic. Până în anii ’90, cea mai mare parte a suprafeței acvatice dispăruse, iar în locul ei a rămas un întins deșert sărat.

Astăzi, zona este acoperită de sedimente uscate, expuse permanent la temperaturi ridicate și la vânt, condiții care favorizează eliberarea carbonului acumulat timp de mii de ani.

Sedimentele uscate au devenit o sursă importantă de emisii

Pentru noul studiu, cercetătorii au analizat probe colectate din mai multe zone ale fostului fund al Mării Aral.

Rezultatele arată că uscarea sedimentelor bogate în materie organică determină eliberarea unor cantități importante de dioxid de carbon. Acest proces este asemănător celui observat în lacurile care seacă, doar că la o scară mult mai mare.

O descoperire importantă este faptul că aproape 20% din emisiile totale nu provin direct din reacțiile chimice din sol, ci sunt transportate în atmosferă de particulele de sediment ridicate de vânt. Acest mecanism fusese ignorat în estimările anterioare. Specialiștii avertizează că astfel de emisii trebuie luate în calcul atunci când este analizat impactul schimbărilor climatice.

Reumplerea Mării Aral ar putea deveni o soluție pentru climă

Autorii studiului susțin că sub sedimentele uscate există încă rezerve uriașe de carbon care nu au fost eliberate în atmosferă. Estimările arată că reintroducerea apei în bazin ar putea împiedica emiterea a încă aproximativ 165 de megatone de dioxid de carbon.

Există deja un exemplu în partea de nord a fostei Mări Aral, unde autoritățile din Kazahstan au adoptat măsuri pentru a asigura alimentarea continuă cu apă din râul Sîr Daria. În această regiune, nivelul apei a început să crească treptat, oferind speranțe că o parte a ecosistemului poate fi recuperată.

Cercetătorii consideră că astfel de proiecte nu ar aduce beneficii doar biodiversității locale, ci ar putea contribui și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Problema nu afectează doar Marea Aral

Oamenii de știință atrag atenția că Marea Aral nu reprezintă un caz izolat. În ultimele decenii, numeroase lacuri din întreaga lume au pierdut volume importante de apă din cauza activităților umane și a schimbărilor climatice.

Printre acestea se numără Marele Lac Sărat și Salton Sea din Statele Unite, Lacul Urmia din Iran, Lacul Poopó din Bolivia și chiar Marea Caspică, al cărei nivel continuă să scadă.

Toate aceste ecosisteme ar putea deveni surse suplimentare de emisii de carbon dacă sedimentele lor rămân expuse perioade îndelungate.

În opinia autorilor studiului, conservarea acestor depozite naturale de carbon ar putea deveni o componentă importantă a viitoarelor programe internaționale dedicate combaterii schimbărilor climatice și chiar o nouă direcție pentru finanțarea proiectelor de refacere a ecosistemelor.