ONU avertizează că planeta va depăși inevitabil pragul critic de 1,5°C. Ce urmează pentru climă și de ce fiecare zecime de grad contează
Unul dintre cele mai importante obiective climatice stabilite în urmă cu mai bine de un deceniu pare să nu mai poată fi respectat fără o depășire temporară. Un nou raport al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, UNEP, arată că temperatura medie globală este pe cale să treacă de pragul de 1,5°C peste nivelurile preindustriale, cel mai probabil în următorii ani. Raportul publicat de UNEP descrie depășirea acestui nivel drept inevitabilă în scenariile analizate, dar avertizează că diferența dintre 1,8°C și peste 2°C poate avea consecințe uriașe pentru planetă.
Este o schimbare majoră de perspectivă. Până acum, discuțiile internaționale s-au concentrat în primul rând asupra modului în care omenirea poate rămâne sub pragul de 1,5°C. Acum, ONU vorbește despre cum poate fi redusă perioada petrecută peste această limită și, eventual, despre readucerea temperaturii globale sub ea. Playtech a relatat și anterior despre riscul depășirii pragului de 1,5°C, în contextul avertismentelor tot mai severe venite din partea oamenilor de știință și a organizațiilor internaționale.
Pragul de 1,5°C nu mai pare o limită pe care o putem evita
Raportul „Limiting Overshoot”, publicat de UNEP pe 2 septembrie 2026, spune că până și cel mai optimist scenariu analizat presupune o creștere maximă a temperaturii globale de aproximativ 1,8°C peste nivelurile preindustriale. Alte scenarii duc planeta peste 2°C. Important este că vorbim despre temperaturi medii globale analizate pe perioade lungi, nu despre depășirea pragului într-un singur an.
Planeta a avut deja în 2024 primul an calendaristic în care temperatura medie globală s-a situat peste 1,5°C față de perioada preindustrială. Un singur an nu înseamnă însă că obiectivul Acordului de la Paris a fost oficial încălcat, deoarece tendința climatică este analizată pe intervale mai lungi. Semnalul este însă unul foarte clar, potrivit UNEP: lumea se îndreaptă către o perioadă în care depășirea va deveni persistentă.
Diferența dintre 1,5°C, 1,8°C sau 2°C poate părea redusă, dar în sistemul climatic fiecare fracțiune de grad este importantă. Temperaturile mai mari cresc intensitatea și frecvența valurilor extreme de căldură, a incendiilor, secetelor și precipitațiilor violente. Playtech a documentat în repetate rânduri efectele încălzirii globale asupra regiunilor arctice, unde schimbările se produc deja mult mai rapid decât media planetară.
Ce înseamnă „overshoot” și de ce ONU nu abandonează ținta climatică
Conceptul central al noului raport este „overshoot”, adică perioada în care încălzirea globală trece peste 1,5°C înainte ca temperaturile să poată fi reduse din nou. UNEP propune acum un scenariu format din trei etape: depășirea pragului, atingerea unui maxim și apoi scăderea treptată a temperaturii globale.
Cu alte cuvinte, pragul de 1,5°C nu este abandonat. Strategia se schimbă însă radical: în loc ca lumea să se apropie de această limită de jos, obiectivul ar putea deveni revenirea la ea după o perioadă petrecută deasupra pragului. Cu cât maximul va fi mai ridicat și perioada de depășire mai lungă, cu atât riscurile cresc.
Problema este că unele efecte nu vor dispărea automat dacă temperatura va începe ulterior să scadă. UNEP avertizează asupra posibilității destabilizării marilor calote glaciare, degradării pădurii amazoniene și perturbării Atlantic Meridional Overturning Circulation, sistemul uriaș de curenți oceanici care contribuie la reglarea climei.
Există și riscul atingerii unor așa-numite puncte de cotitură climatică, după care anumite procese devin greu sau imposibil de inversat. Playtech a explicat anterior cum punctele de cotitură ale climei pot produce transformări majore chiar dacă, înainte de atingerea lor, sistemul pare relativ stabil.
Net-zero nu va mai fi suficient pentru readucerea temperaturilor în jos
Una dintre cele mai importante concluzii ale raportului este că simpla atingere a obiectivului „net-zero” nu va fi suficientă pentru revenirea sub 1,5°C după depășirea pragului. Net-zero poate opri, în principiu, acumularea suplimentară de CO2 și stabiliza încălzirea, însă reducerea efectivă a temperaturii ar necesita o perioadă de emisii globale net-negative.
Asta înseamnă eliminarea din atmosferă a unei cantități de dioxid de carbon mai mari decât cea emisă. UNEP indică soluții precum reîmpădurirea și tehnologiile de eliminare și stocare a carbonului, dar subliniază că acestea nu pot substitui reducerea drastică a emisiilor. Capacitatea lor este limitată, iar utilizarea la scară foarte mare vine la rândul ei cu dificultăți tehnologice, economice și de mediu.
În paralel, adaptarea la schimbările climatice trebuie accelerată. Unele comunități de coastă ar putea fi afectate de creșterea nivelului mărilor, securitatea alimentară și resursele de apă vor suporta presiuni mai mari, iar fenomenele meteo extreme pot deveni mai costisitoare și mai greu de gestionat. UNEP avertizează că, la niveluri suficient de mari de încălzire, vor exista inclusiv limite ale capacității de adaptare.
Raportul ONU nu spune, așadar, că orice efort este inutil. Mesajul este aproape invers: fereastra pentru evitarea completă a depășirii pragului de 1,5°C pare să se fi închis, însă amploarea efectelor viitoare depinde încă enorm de ceea ce se întâmplă în următorii ani. Cu cât emisiile sunt reduse mai repede, cu atât maximul încălzirii poate fi mai mic și perioada petrecută peste 1,5°C mai scurtă.
Inger Andersen, directorul executiv al UNEP, rezumă noua realitate prin ideea că fiecare fracțiune de grad evitată înseamnă mai puține pagube. Chiar și o lume care a trecut temporar de 1,5°C poate avea traiectorii foarte diferite, de la o revenire graduală până la un scenariu în care temperaturile continuă să crească și riscurile climatice devin din ce în ce mai greu de controlat.