Lupii de la Cernobîl trăiesc și se înmulțesc printre radiații. Secretul ar sta în genetică și îi intrigă pe oamenii de știință

La patru decenii după explozia reactorului 4 de la centrala nucleară Cernobîl, zona de excludere din jurul orașului Prîpeat rămâne unul dintre cele mai stranii laboratoare naturale ale lumii. Prea periculoasă pentru locuire umană permanentă, regiunea a fost cucerită treptat de animale sălbatice, de la cerbi și mistreți până la bizoni, câini semisălbatici și lupi cenușii.

Dintre toate speciile care trăiesc acolo, lupii au atras în mod special atenția cercetătorilor. Nu doar că supraviețuiesc într-un teritoriu contaminat radioactiv, dar populația lor pare neobișnuit de numeroasă. Un studiu genetic recent sugerează că lupii din Cernobîl ar putea avea diferențe genetice asociate cu o toleranță mai mare la expunerea cronică la radiații, iar această descoperire ar putea oferi indicii importante inclusiv pentru cercetarea cancerului.

Un „paradis radioactiv” fără oameni

După dezastrul din 26 aprilie 1986, când reactorul 4 al centralei nucleare Cernobîl a explodat, autoritățile sovietice au evacuat zeci de mii de oameni din orașele și satele din apropiere. Zona de excludere, întinsă pe mii de kilometri pătrați în Ucraina și completată de rezervația radioecologică Polesie din Belarus, a devenit interzisă pentru majoritatea oamenilor.

Absența omului a schimbat radical echilibrul natural. Fără agricultură intensă, vânătoare, trafic și extindere urbană, animalele au început să ocupe spațiile abandonate. Casele părăsite, drumurile goale și pădurile care au invadat vechile localități au devenit un habitat neașteptat pentru numeroase specii.

Vezi și:

Ce se întâmplă cu bagajele nerevendicate de pe Aeroportul Otopeni. Cât timp sunt păstrate și ce se întâmplă cu ele după un an

Cercetările anterioare au arătat că populațiile de elan, căprior, cerb și mistreț din zona Cernobîl sunt comparabile cu cele din rezervații necontaminate din regiune. Lupii, însă, ies din tipar. Un recensământ din 2015 sugera că abundența lor este de peste șapte ori mai mare decât în alte zone similare.

Ce au găsit cercetătorii în ADN-ul lupilor

O echipă de cercetători condusă de biologii evoluționiști Cara Love și Shane Campbell-Staton, de la Universitatea Princeton, a analizat probe de sânge recoltate de la lupi din zona de excludere. Acestea au fost comparate cu probe provenite de la lupi din Belarus, unde nivelul radiațiilor este mai scăzut, și de la lupi din Parcul Național Yellowstone, din Statele Unite, unde radiațiile ionizante sunt la niveluri normale.

Rezultatele au indicat peste 3.000 de gene care se comportă diferit la lupii din Cernobîl față de celelalte populații. O parte dintre aceste diferențe sunt asociate cu răspunsuri anticancerigene și antitumorale la mamifere, ceea ce sugerează că expunerea prelungită la radiații, de-a lungul mai multor generații, ar fi putut favoriza anumite trăsături genetice.

Asta nu înseamnă că lupii au devenit „imuni” la radiații sau la cancer. Oamenii de știință vorbesc mai prudent despre reziliență sau rezistență posibilă. Cu alte cuvinte, animalele fie dezvoltă cancer mai rar, fie suportă mai bine efectele biologice ale radiației, fie supraviețuiesc mai bine în ciuda riscului.

De ce descoperirea ar putea conta pentru oameni

Lupii sunt interesanți pentru cercetători deoarece se află în vârful lanțului trofic. Ei nu sunt expuși doar la radiația din mediul înconjurător, ci și la cea acumulată în plantele consumate de erbivore și apoi în prada lor. Astfel, corpul lor oferă o imagine complexă a efectelor unei expuneri cronice, pe termen lung, la doze mici de radiații, notează Science Alert.

Cercetătorii au comparat datele genetice ale lupilor cu informații din baze de date oncologice umane, căutând markeri asociați cu tipuri de tumori comune oamenilor și câinilor. Au fost identificate 23 de gene legate de cancer care sunt mai active la lupii din Cernobîl, unele asociate cu rate mai bune de supraviețuire în anumite cancere umane.

De aici vine și miza medicală a descoperirii. Dacă oamenii de știință vor înțelege mai bine cum funcționează aceste mecanisme, ele ar putea oferi idei pentru noi direcții terapeutice. Este încă foarte devreme pentru concluzii aplicabile direct în medicină, dar zona Cernobîl rămâne un caz unic pentru studierea adaptării biologice în condiții extreme.

Hartă a zonei de excludere din jurul centralei nucleare de la Cernobîl. (Foto: Nzeemin/Wikimedia Commons/CC BY-SA 2.0)

Un mister încă departe de a fi rezolvat

Cercetătorii nu știu încă exact cum acționează aceste diferențe genetice. Este posibil ca lupii să dezvolte mai puține tumori, dar este la fel de posibil ca ei să se îmbolnăvească și totuși să suporte mai bine boala. Studiul deschide întrebări, nu închide dezbaterea.

Mai există și o lecție mai largă. Cernobîl nu este un paradis în sensul romantic al cuvântului, ci o zonă marcată de una dintre cele mai grave catastrofe tehnologice din istorie. Totuși, viața a continuat acolo, într-o formă surprinzătoare, iar lupii par să fi devenit unul dintre simbolurile acestei rezistențe.

La 40 de ani de la dezastru, zona de excludere arată cât de complicată este relația dintre om, natură și tehnologie. Acolo unde oamenii au fost obligați să plece, animalele au revenit. Iar în ADN-ul lupilor care vânează printre ruinele radioactive s-ar putea ascunde răspunsuri pe care știința abia începe să le înțeleagă.

Permisul de conducere dispare așa cum îl știm. Bruxellesul pregătește documentul digital pe telefon