Harta care arată unde agricultura ar putea pierde lupta cu schimbările climatice până în 2100

Harta care arată unde agricultura ar putea pierde lupta cu schimbările climatice până în 2100
Foto: CADI/Euronews

O nouă hartă interactivă estimează cât de mult ar putea scădea productivitatea terenurilor agricole până la sfârșitul secolului. Instrumentul analizează efectele schimbărilor climatice la o rezoluție de aproximativ 9,3 pe 9,3 kilometri, potrivit publicației Euronews. 

Platforma se numește CADI. Denumirea vine de la Climate-Induced Agricultural Decline Index. Cercetătorii vor să arate ce se întâmplă cu agricultura dacă temperaturile și precipitațiile se schimbă, dar culturile și metodele de producție rămân cele din prezent.

Cum funcționează harta care estimează pierderile agricole

CADI a fost dezvoltată de o echipă de la Institutul pentru Analiză Economică din Barcelona. Centrul face parte din Consiliul Național pentru Cercetare din Spania. Proiectul este coordonat de cercetătorii Laura Mayoral și Hannes Mueller.

Modelul păstrează culturile existente în anul 2020. Apoi estimează cât ar produce același teren în condiții climatice diferite. Astfel, cercetătorii încearcă să separe efectul climei de deciziile fermierilor. Nu sunt luate în calcul schimbarea plantelor, extinderea irigațiilor sau folosirea unor tehnologii noi.

Datele provin din două surse principale. Prima este Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Aceasta oferă informații istorice despre recolte. A doua este programul european Copernicus, care furnizează date climatice.

Cercetătorii au comparat perioadele 1981-2000 și 2001-2020. Apoi au folosit scenariile climatice ale Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice pentru a realiza proiecții până în 2100. Harta afișează schimbările în intervale de câte 20 de ani.

Modelul nu prezintă un viitor inevitabil. El arată ce s-ar întâmpla în lipsa adaptării. Tocmai de aceea, dezvoltarea unei agriculturi moderne bazate pe tehnologie poate schimba rezultatele estimate.

Zonele tropicale ar putea suporta cele mai mari pierderi

Datele observate deja arată o tendință îngrijorătoare. Un teren agricol din șase a pierdut peste 10% din productivitatea sa potențială în ultimele două decenii. Comparația este făcută cu cele două decenii anterioare.

Pierderile nu sunt distribuite uniform. Regiunile tropicale sunt cele mai afectate. Temperaturile sunt deja ridicate în multe dintre aceste zone. O încălzire suplimentară poate reduce rapid productivitatea culturilor.

Unele regiuni nordice pot avea temporar de câștigat. Scandinavia, Scoția și anumite zone alpine ar putea deveni mai potrivite pentru agricultură. Totuși, acestea pornesc de la niveluri reduse de producție. Creșterile procentuale nu înseamnă automat o cantitate mare de hrană.

În Europa se conturează o diferență clară între nord și sud. Regiunile nordice pot avea condiții mai bune. Sudul continentului se confruntă cu temperaturi mai mari, secetă și presiune asupra rezervelor de apă.

Chiar și în interiorul aceleiași țări pot apărea contraste puternice. În Spania, coasta cantabrică, Galicia și Pirineii ar putea câștiga productivitate. Regiunile din interiorul țării și centrul-est pot înregistra pierderi severe.

Scăderea recoltelor poate influența direct prețurile alimentelor. Producția mai mică poate duce la importuri mai mari. Lanțurile de aprovizionare devin și ele mai vulnerabile.

Aproape jumătate din populație ar putea fi afectată

În prezent, aproximativ 15% din populația lumii trăiește în regiuni unde potențialul agricol a scăzut cu cel puțin 5%. Situația se poate agrava în următoarele decenii.

Într-un scenariu cu o încălzire suplimentară de aproximativ 2,1 grade Celsius până la mijlocul secolului, aproape jumătate din populația globală ar putea locui în asemenea zone între 2041 și 2060.

Pierderile ar urma să fie concentrate într-un număr relativ mic de țări. Aproximativ un sfert dintre state ar putea suporta între 85% și 90% din daunele agricole globale până la jumătatea secolului.

Situația poate crea tensiuni chiar și acolo unde productivitatea crește. Terenurile, apa și investițiile trebuie mutate către alte regiuni. Comunitățile care nu concurau până acum pentru aceleași resurse pot ajunge să o facă.

Cele mai expuse sunt adesea țările care au contribuit cel mai puțin la emisiile istorice. Acestea au și mai puțini bani pentru irigații, infrastructură sau culturi rezistente. Fenomene precum El Niño pot accentua seceta și instabilitatea producției.

CADI poate ajuta guvernele să identifice din timp zonele vulnerabile. Datele pot indica unde sunt necesare tehnologii noi, alte culturi sau sisteme mai bune de gestionare a apei. Fără adaptare, scăderea productivității poate însemna venituri mai mici, hrană mai scumpă și migrație forțată.