Harry Potter, 25 de ani de magie: încă aștept scrisoarea de la Hogwarts. Unde sunt azi actorii care ne-au crescut și pe cine am pierdut pe drum

Aveam 8 ani când Harry Potter ajungea pentru prima dată pe marele ecran, iar pe atunci habar nu aveam că povestea unui băiat cu o cicatrice în formă de fulger avea să rămână cu mine mult după ce luminile din cinematograf se stingeau. Au urmat cărțile citite și recitite de nenumărate ori, filmele văzute până când replicile au devenit familiare și, peste ani, ore întregi petrecute explorând Hogwarts în jocuri. Acum, când „Harry Potter and the Philosopher’s Stone” împlinește 25 de ani, aniversarea nu se simte doar ca un reper pentru una dintre cele mai mari francize din istoria cinematografiei, ci și ca o întâlnire cu o parte foarte dragă din propria copilărie.

Aniversarea de 25 de ani este marcată în această perioadă prin evenimente dedicate fanilor și relansări ale filmelor (am mers de curând la cinema, la primele două filme, distribuite de Vertical Entertainment), iar acum vreau să fac o retrospectivă a distribuției care a dat viață Hogwartsului. E un exercițiu nostalgic, dar și unul destul de emoționant. Copiii pe care îi vedeam alergând prin castel cu baghetele în mână au acum 40 de ani. Actorii pe care îi priveam ca pe niște profesori eterni au dispărut, unul câte unul. Iar Hogwarts se pregătește deja pentru o generație complet nouă.

Ca Potterhead, era imposibil să las aniversarea să treacă fără să mă întorc puțin acolo. Pentru că am citit cărțile de nenumărate ori, am văzut filmele de suficient de multe ori încât unele replici vin aproape automat, am petrecut zeci și zeci de ore explorând Hogwarts pe PlayStation și, da, probabil că o parte din mine încă ar verifica foarte serios o bufniță care s-ar opri la geam cu un plic în cioc.

De ce Harry Potter nu a fost niciodată doar o serie de filme pentru mine

Am crescut cu Harry Potter în acel mod în care crești doar cu foarte puține povești. Nu era doar „următoarea carte” pe care voiam să o citesc sau „următorul film” pe care îl așteptam. Era un univers în care mă întorceam. Cărțile au fost recitite de nenumărate ori, filmele revăzute iar și iar, iar Hogwarts a devenit unul dintre acele locuri fictive pe care, absurd sau nu, ai impresia că le cunoști. Știi cum arată Marea Sală, îți poți imagina drumul spre coliba lui Hagrid și probabil că ai o opinie mult prea serioasă despre casa în care te-ar fi trimis Pălăria de Sortare.

Vezi și:

Ai 35 de ani de muncă și mai lucrezi încă trei. Câți bani în plus poți primi la pensie pentru anii 36, 37 și 38

Ani mai târziu, când am ajuns la Hogwarts Legacy pe PS4, sentimentul a fost aproape același. Am terminat jocul 100%, în Gryffindor, după ce am explorat coridoare, pasaje secrete, sate, peșteri și Pădurea Interzisă până în punctul în care mi-a fost realmente greu să mă despart de el. Hogwarts Legacy are problemele lui și le-am scris pe larg în review, dar pentru un fan există ceva greu de explicat în momentul în care nu mai urmărești pe cineva mergând prin Hogwarts, ci ești tu cel care deschide ușile.

Poate tocmai de aceea aniversarea primului film are o greutate diferită. Nu marchează doar 25 de ani de la apariția unui blockbuster. Marchează 25 de ani de când o întreagă generație a văzut pentru prima dată peronul 9¾, Hogwarts Express, Marea Sală cu lumânările plutind deasupra meselor și un băiat mic, cu ochelari rotunzi și o cicatrice în formă de fulger, care descoperea că aparține unui loc.

Pasiunea pentru universul acesta s-a intersectat, la un moment dat, și cu meseria mea, iar unele dintre cele mai dragi interviuri pe care am avut ocazia să le fac au fost cu actori pe care îi văzusem ani întregi la Hogwarts. Am stat de vorbă cu Warwick Davis, profesorul Flitwick și Griphook, iar mai târziu am avut ocazia să-i adresez o întrebare și lui Mark Williams, Arthur Weasley, la Comic Con. Pentru jurnalistul din mine au fost interviuri importante, dar pentru copilul care crescuse cu Harry Potter au însemnat, inevitabil, ceva în plus. Și sper ca odată cu lansarea noului serial pe HBO Max să mai am ocazia să stau față în față cu oamenii care vor construi următoarea generație a acestui univers.

Vezi și:

Harry Potter se întoarce la Hogwarts într-un trailer nou: Pălăria de Sortare, Quidditch și mult mai multă magie. Când apare serialul pe HBO Max VIDEO

Harry Potter revine la Hogwarts pe marele ecran: primele două filme se văd în 4DX în România, doar o săptămână

Daniel Radcliffe, Emma Watson și Rupert Grint nu mai sunt copiii de pe peronul 9¾

Daniel Radcliffe are acum 37 de ani, lucru care mi se pare aproape ofensator pentru percepția mea asupra trecerii timpului. După Harry Potter, a făcut aproape tot ce putea pentru a demonstra că nu intenționează să trăiască profesional în umbra „băiatului care a supraviețuit”. A ales proiecte ciudate, riscante și foarte diferite între ele, de la „Swiss Army Man” până la „Weird: The Al Yankovic Story”, dar și mult teatru. În 2024 a câștigat un Tony pentru „Merrily We Roll Along”, iar în 2026 a revenit pe Broadway în „Every Brilliant Thing”.

Emma Watson, Daniel Radcliffe, Rupert Grint (foto – DMIPhoto/FilmMagic)

Emma Watson, acum în vârstă de 36 de ani, a făcut aproape mișcarea inversă. După ani întregi în centrul atenției, a redus drastic ritmul aparițiilor în filme, „Little Women”, din 2019, rămânând ultimul său rol important pe marele ecran. A ales studiile, proiectele personale și apariții publice mult mai rare. Este, poate, cea mai evidentă dovadă că a ieși dintr-o franciză precum Harry Potter nu înseamnă obligatoriu să încerci să construiești o franciză și mai mare după ea.

Rupert Grint, la 38 de ani, a rămas probabil cel mai apropiat ca energie de băiatul pe care ni-l amintim drept Ron, deși cariera sa post-Potter a mers frecvent spre producții mult mai întunecate, inclusiv horror și televiziune. Iar povestea lui tocmai a primit o întorsătură pe care puțini ar fi anticipat-o acum câțiva ani: din februarie 2027, Grint îl va interpreta din nou pe Ron Weasley, de această dată adult, pe Broadway, în „Harry Potter and the Cursed Child”, pentru o perioadă limitată de 17 săptămâni.

Și cumva îmi place enorm ideea asta. Harry, Ron și Hermione au încercat ani la rând să scape profesional de uniformele Hogwarts, ceea ce este perfect de înțeles. Dar au ajuns la vârsta la care se pot întoarce la personaje nu pentru că au rămas blocați în ele, ci pentru că au trăit suficient de mult în afara lor.

Draco, Neville, Luna și Ginny au crescut odată cu noi

Tom Felton a avut probabil una dintre cele mai frumoase reveniri în universul Harry Potter. Nu ca Lucius Malfoy, așa cum apare eronat în unele retrospective, ci chiar în rolul lui Draco. Actorul îl interpretează pe Draco Malfoy adult în producția Broadway „Harry Potter and the Cursed Child”, iar prezența lui a fost extinsă până pe 3 ianuarie 2027. Este prima dată când unul dintre actorii principali ai filmelor și-a reluat personajul original într-o producție scenică oficială „Cursed Child”.

Matthew Lewis, Neville Longbottom, a continuat să joace în teatru și televiziune, inclusiv în „All Creatures Great and Small”. Bonnie Wright, Ginny Weasley, s-a orientat și spre regie și activism de mediu și continuă să participe la evenimente dedicate fanilor. James și Oliver Phelps, Fred și George Weasley, au rămas poate printre cei mai vizibili ambasadori ai fandomului, prin convenții, proiecte și producții inspirate de Wizarding World.

Evanna Lynch rămâne, cumva, foarte Luna Lovegood în modul acela minunat în care nu pare că încearcă. Actrița a rămas implicată în activism pentru animale și proiecte personale, iar în august 2026 s-a căsătorit cu Denis Skinner, într-o ceremonie restrânsă la Londra.

Și apoi există Robert Pattinson, pe care uneori aproape uităm că l-am cunoscut în universul acesta drept Cedric Diggory. Dintre toți tinerii actori trecuți prin Harry Potter, probabil că el a construit una dintre cele mai spectaculoase cariere, ajungând de la Hogwarts la Twilight, apoi la cinema de autor și, în cele din urmă, la Batman. Este un exemplu foarte bun pentru cât de incredibilă era, de fapt, concentrația de talent din distribuția seriei.

Robert Pattinson

Profesorii de la Hogwarts au continuat să domine marile ecrane

Distribuția adulților din Harry Potter pare și astăzi absurd de bună. Ralph Fiennes a făcut din Voldemort un personaj simultan grotesc, înspăimântător și teatral, apoi și-a continuat cariera ca unul dintre cei mai respectați actori britanici. Gary Oldman, Sirius Black, a câștigat ulterior Oscarul pentru interpretarea lui Winston Churchill din „Darkest Hour” și a rămas constant prezent în proiecte mari de film și televiziune.

Jason Isaacs, Lucius Malfoy, a continuat să joace constant și a revenit puternic în atenția publicului inclusiv prin „The White Lotus”. Helena Bonham Carter, probabil singurul om care putea transforma nebunia lui Bellatrix Lestrange în ceva atât de memorabil, a rămas exact genul de prezență pe care o recunoști dintr-un cadru. Imelda Staunton a trecut de la odioasa Dolores Umbridge la Regina Elisabeta a II-a în „The Crown”, iar Emma Thompson rămâne, pur și simplu, Emma Thompson – ceea ce este suficient.

Privind retrospectiv, realizezi și cât de importantă a fost alegerea acestor actori. Harry Potter nu funcționa doar pentru că Daniel Radcliffe, Emma Watson și Rupert Grint erau simpatici împreună. Hogwarts părea real pentru că profesorii lui aveau greutate. Maggie Smith putea spune două propoziții ca McGonagall și aveai impresia că femeia conduce școala de 200 de ani. Alan Rickman intra într-o încăpere ca Snape și aerul parcă devenea instantaneu mai rece.

Revederea filmelor doare mai mult acum

Aceasta este partea aniversării de 25 de ani care mi se pare cel mai greu de scris. Pentru că, atunci când eram copil și mă uitam la Harry Potter, profesorii păreau permanenți. Hogwarts era permanent. Hagrid era permanent. Snape era permanent. McGonagall era permanent. Evident că nu erau, dar filmele au înghețat o versiune a lor în timp.

Alan Rickman a murit în 2016, la 69 de ani. Severus Snape a fost unul dintre cele mai complicate personaje din întreaga poveste, iar interpretarea lui Rickman a făcut imposibilă separarea actorului de personaj. Astăzi, e greu să citești anumite pasaje din cărți fără să auzi vocea aceea lentă și aproape amenințătoare în minte.

Richard Harris, primul Albus Dumbledore, a murit încă din 2002, după primele două filme. Michael Gambon, cel care a preluat rolul și l-a dus până aproape de finalul poveștii, a murit în 2023. Robbie Coltrane, Hagrid, a murit în 2022, iar Dame Maggie Smith, extraordinara Minerva McGonagall, în septembrie 2024. Richard Griffiths, Vernon Dursley, a murit în 2013.

Lor li se adaugă Helen McCrory, Narcissa Malfoy, dispărută în 2021, John Hurt, de neînlocuit ca Garrick Ollivander, în 2017, și alți actori care au construit bucățică cu bucățică lumea pe care o vedem pe ecran. Sunt absențe pe care le simți mai ales la reuniuni, când fotografiile de grup încep inevitabil să aibă tot mai multe spații imposibil de umplut.

Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care filmele Harry Potter devin mai emoționante odată cu vârsta. Când ești copil, povestea este despre magie. Mai târziu începe să fie și despre timp, familie, pierdere și oamenii care rămân cu tine chiar și după ce nu mai sunt acolo.

De Crăciun ne întoarcem la Hogwarts, dar totul va fi diferit

Și exact în anul aniversării, cercul se închide într-un mod foarte interesant. HBO pregătește o adaptare complet nouă Harry Potter, cu alți copii, alți profesori și promisiunea unei versiuni mult mai apropiate de cărți. Primul sezon, „Harry Potter and the Philosopher’s Stone”, va avea opt episoade și este programat pentru 25 decembrie 2026. Cel mai recent trailer al noului serial Harry Potter ne-a arătat deja mult mai clar noul Hogwarts, ceremonia de sortare, Quidditchul și noul trio.

Dominic McLaughlin este noul Harry, Alastair Stout îl joacă pe Ron, iar Arabella Stanton este Hermione. John Lithgow preia rolul lui Dumbledore, Janet McTeer este McGonagall, Paapa Essiedu îl joacă pe Snape, iar Nick Frost devine noul Hagrid. Este probabil cel mai dificil casting din televiziunea ultimilor ani, pentru că acești actori nu trebuie doar să interpreteze personaje. Trebuie să intre în niște roluri pe care milioane de oameni cred deja că le „cunosc”.

Ca fană, sunt foarte curioasă. Și foarte greu de mulțumit, evident. Îmi doresc episoadele din cărți pe care filmele le-au tăiat, Peeves, mai mult Hogwarts, mai mult din relațiile dintre personaje și acel timp pe care televiziunea îl poate oferi unei povești pe care cinema-ul a fost obligat să o comprime. Dar nu cred că noul serial va putea înlocui filmele și nici nu cred că trebuie.

Pentru mine, Daniel Radcliffe va rămâne întotdeauna primul Harry pe care l-am văzut mergând spre Hogwarts. Emma Watson va rămâne Hermione care ridică mâna înainte ca profesorul să termine întrebarea. Rupert Grint va rămâne Ron cu expresia aceea îngrozită în fața păianjenilor. Iar vocea lui Alan Rickman va continua probabil să spună „Potter” în capul meu indiferent câți actori îl vor mai interpreta vreodată pe Snape.

După 25 de ani, magia încă funcționează

Poate că asta este, până la urmă, partea frumoasă. Harry Potter nu mai aparține unei singure vârste. Copiii care au intrat în cinematograf în 2001 merg astăzi la muncă, au facturi, familii și copii cărora le arată filmele. Actorii-copii au devenit părinți. Actorii care îi interpretau pe profesorii lor au devenit legende, iar unii dintre ei nu mai sunt.

Eu continui să recitesc cărțile. Continui să revăd filmele. Am alergat prin Hogwarts virtual cu controllerul de PS4 în mână și m-am bucurat ridicol de tare de fiecare dată când am găsit un loc pe care îl recunoșteam. Iar de Crăciun voi porni, evident, primul episod al serialului HBO cu entuziasmul unui fan și exigența enervantă a cuiva care știe deja cum crede că ar trebui să arate totul.

Pentru că unele povești nu dispar după ce ajungi la ultima pagină. Se transformă în locuri în care te întorci.

Și dacă există o întrebare care descrie cel mai bine relația fanilor cu Harry Potter după un sfert de secol, cred că o știm deja cu toții.

„After all this time?”

Always.

Apple cere anularea verdictului-record de 5,7 miliarde de dolari. Gigantul contestă despăgubirile pentru tehnologia din iPhone și Apple Watch